Poziționarea concurenților electorali în scrutinul parlamentar 2019

De la alegeri.md
Versiunea din 26 aprilie 2019 08:57, autor: Admin3 (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Comisia Electorală Centrală a înregistrat 15 concurenți electorali la alegerile parlamentare ordinare din 24 februarie 2019: 14 partide și un bloc electoral, constituit din două formațiuni. Față de scrutinul parlamentar precedent, numărul partidelor participante la alegeri este mai mic: 16 versus 23. Din cele 46 de partide înregistrate la alegeri participă ~1/3. Este de remarcat că la fiecare din cele 8 scrutine parlamentare, din perioada independenței Republicii Moldova, au participat de la 10 până la 33 partide politice, fie de sine stătător, fie în cadrul blocurilor electorale.

Cei 15 concurenți electorali la alegerile curente reprezintă 4 partide parlamentare și 11 extraparlamentare. Partidul Democrat din Moldova (PDM) este singura formațiune care participă la alegeri în calitate de partid de guvernământ, alte 3 formațiuni reprezintă opoziția parlamentară – Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și Partidul Liberal (PL). Două partide parlamentare nu s-au înscris ca entități distincte în competiția electorală – Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) și Partidul Popular European din Moldova (PPEM).

Experiența celor 8 scrutine parlamentare precedente sugerează că cei 15 concurenți electorali pot fi clasificați convențional, ținând cont de: orientarea doctrinară, fixată în documentele statutare și programatice; ofertele electorale actuale și cele precedente; preferințele privind integrarea regională (geopolitică), etc. Totuși, trebuie să se ia în considerație că tipologia tradițională de clasificare doctrinară a partidelor nu este întrutotul aplicabilă în cazul sistemului partinic moldovenesc. Astfel, în Republica Moldova partidele liberale promovează preponderent valori naționale sau chiar naționaliste, iar partidele socialiste promovează valori conservatoare, creștine, insistând pe oficializarea în Constituție a rolului Bisericii Ortodoxe în societate, etc. De aceea, este mai relevantă clasificarea concurenților electorali în baza altor factori decât cei ce țin de orientarea doctrinară.

Fragmentarea societății moldovenești are loc preponderent pe criterii identitare, de apartenență etno-lingvistică, care prestabilesc și preferințele geopolitice. Clivajele de ordin social-economic sunt cumva umbrite de factorii identitar și geopolitic. Factorii menționați sunt explorați constant de partidele politice, care se poziționează potrivindu-și mesajele și ofertele electorale pentru segmentele sociale respective. Pe aceste segmente se pliază și apartenența doctrinară/ideologică a partidelor. De obicei, partidele de stânga, care împărtășesc doctrina socialistă, sunt și susținătoare ale integrării eurasiatice, apropierii Republicii Moldova de Rusia. Partidele de dreapta, conservatoare, pledează de cele mai multe ori în favoarea integrării europene și/sau reunirii Republicii Moldova cu România. Pe segmentele de centru-stânga și centru-dreapta se situează partidele care, deși au preferințe geopolitice, de obicei, pun accentul pe soluționarea problemelor sociale și consolidarea societății. Este de remarcat că în campania electorală curentă participă 2 formațiuni politice care se identifică drept partide non-sistem, pretinzând că nu se încadrează în tipologiile tradiționale. Este vorba despre Partidul Nostru (PN) și Mișcarea Profesioniștilor “Speranța-Надежда” (MPSN), care preferă să pună accentul pe soluționarea problemelor social-economice, considerând că divizarea societății pe criterii ideologice și geopolitice este speculativă, menținută artificial pentru a fi exploatată în interese înguste de partid.

Exceptând formațiunile non-sistem, poziționarea celorlalți 13 concurenți electorali, bazată pe ofertele politice și electorale, poate fi prezentată după cum urmează: stânga eurasiatică, centru-stânga pro-Moldova, centru-dreapta pro-Europa și dreapta unionistă. Ofertele partidelor, în mod normal, se intercalează puternic, sporind competiția electorală nu doar între formațiunile de pe aceleași segmente convenționale, ci și între cele de pe segmentele megieșe.

Stânga Eurasiatică

Pe segmentul convențional al stângii eurasiatice se regăsesc 3 concurenți electorali: Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) și Partidul Regiunilor din Moldova (PRM). Sondajele de opinie atestă că PSRM se bucură de cel mai înalt suport al cetățenilor, fiind cel mai atractiv pol electoral de pe segmentul respectiv. Programul politic al PSRM, adoptat în septembrie 2014, prevede că unul dintre obiectivele principale ale PSRM este aderarea Republicii Moldova la Uniunea Vamală și participarea la edificarea și dezvoltarea Uniunii Eurasiatice. Din această perspectivă, prevederile Platformei electorale a PSRM pentru alegerile curente contrastează puternic cu cele din alegerile din 2014. Actualmente, PSRM nu mai insistă pe necesitatea denunțării Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană în favoarea aderării la Uniunea Economică Eurasiatică (UEE). Actuala Platformă electorală 2019 a PSRM prevede restabilirea relațiilor cu UE, ținând cont de interesele Republicii Moldova și menținerea regimului fără vize. În privința integrării eurasiatice platforma PSRM prevede: ratificarea Acordului privind doar statutul de observator al Republica Moldova în UEE; atragerea mijloacelor Băncii Eurasiatice de Dezvoltare pentru finanțarea infrastructurii; înființarea întreprinderilor mixte, deschiderea filialelor companiilor din țările UEE; și obținerea micșorării prețurilor pentru gazele rusești până la nivelul țărilor-membre UEE. E o schimbare esențială de atitudine, care face abstracție de prevederile tranșante ale programului politic al PSRM.

PCRM se regăsește pe acest segment după ce la alegerile din 2014 a pledat în favoarea integrării eurasiatice, promovând mesaje similare cu cele ale PSRM. Actualmente PCRM se vede nevoit să se plaseze mai spre centru-stânga, promovând aceleași mesaje de o manieră mult mai moderată. PCRM, pur și simplu, nu poate ține pasul alături de PSRM în privința promovării integrării eurasiatice. Cauza e că liderul informal al PSRM, Igor Dodon, în calitatea sa de șef al statului, a devenit principalul partener de dialog cu conducerea de vârf a Federației Ruse. În acest sens, chiar în ajunul alegerilor parlamentare conducerea de vârf a Federației Rusie i-a făcut o favoare electorală Președintelui Igor Dodon, anunțând eliminarea barierelor pentru produsele moldovenești pe piața rusă pentru perioada electorală, care urmează a fi reintroduse în dependență de rezultatele alegerilor. În acest mod PSRM devine principalul beneficiar al suportului alegătorilor cu preferințe rusofile.

Partidul Regiunilor din Moldova (PRM) este al treilea concurent electoral de pe segmentul respectiv, promotor al integrării eurasiatice. La alegerile precedente formațiunea a fost parte a blocului electoral “Alegerea Moldovei – Uniunea Vamală”, rămânând pe aceleași poziții și în actuala campanie electorală.

Cele trei formațiuni de pe stânga eurasiatică sunt, de asemenea, promotoare consecvente ale mesajului politic pro-Moldova, insistând pe consolidarea suveranității, independenței și statutului de neutralitate al Republicii Moldova. Anume în acest sens, ofertele stângii eurasiatice se intercalează foarte puternic cu cele ale formațiunilor de centru-stânga, promotoare și susținătoare a “căii a patra”, pro-Moldova. Totuși, există deosebiri esențiale care caracterizează stânga eurasiatică:

  1. promovarea consolidării suveranității și independenței Republicii Moldova prin intermediul integrării economice și politice în Uniunea Economică Eurasiatică, păstrând relații reciproc avantajoase cu Uniunea Europeană și alte state;
  2. insistența pe identitatea moldovenească a poporului Republicii Moldova, contrapunând-o celei românești și promovând constat ideea interzicerii organizațiilor unioniste;
  3. susținerea conceptului “Lumii Ruse” (Русский мир), bazat pe elemente de “soft power”, precum limba rusă, ca limbă de comunicare interetnică și Biserica Ortodoxă Rusă, în jurisdicția canonică a cărei se află Mitropolia Moldovei;
  4. aprecierea pozitivă a rolului Federației Ruse în reglementarea transnistreană, în special al misiunii de pacificare;
  5. acceptarea de principiu a soluționării problemei transnistrene prin intermediul federalizării Republicii Moldova, etc.

Centru-stânga pro-Moldova

Pe segmentul convențional de centru-stânga se regăsesc 3 concurenți electorali ce împărtășesc doctrina social-democrată – Partidul Democrat din Moldova (PDM), Partidul politic “Șor” (PPȘ) și Partidul “Patria” (PP). Cele trei formațiuni promovează mesaje și oferte pro-Moldova, în sensul mizei preponderente pe forțele proprii în procesul de dezvoltare a țării, suportul din exterior fiind doar unul complementar. Partidul cu cea mai mare pondere de pe acest segment este PDM, care în cadrul Adunării Naționale, din 21 octombrie 2018, a specificat că opțiunea pro-Moldova înseamnă păstrarea tradițiilor, valorilor, autenticității poporului, restabilirea demnității naționale printr-un rol activ al Republicii Moldova în relațiile externe. Din această perspectivă, pledoaria PDM în favoarea consolidării suveranității, independenței și neutralității Republicii Moldova reprezentă un lucru firesc. De fapt, PDM și-a anunțat noul concept pro-Moldova încă la congresul al VIII-lea al formațiunii, din decembrie 2016, când a lansat lozinca – Aici, Acasă, În Moldova! Acea abordare a fost reactualizată și adaptată pentru campania electorală curentă, fiind prezentată drept “a patra cale” pentru Moldova, deosebită de cea eurasiatică, europeană și unionistă. Platforma electorală a PDM dezvoltă conceptul pro-Moldova, având pretenția de a o transforma în “doctrină de stat”. În privința vectorului politicii externe, PDM se declară promotor al opțiunii pro-occidentale, reconfirmându-și pledoaria specifică și pentru integrarea europeană.

Opțiunea pro-Moldova reprezintă, de fapt, adaptarea ofertei politice și electorale a PDM la consecințele crizei provocate de devalizarea sistemului bancar în 2014 – răcirea bruscă a relațiilor Republicii Moldova cu UE, care insistă constant pe investigarea “furtului miliardului” și pedepsirea vinovaților. Cele două rezoluții recente ale Parlamentului European referitoare la degradarea proceselor democratice, precum și suspendarea, în 2018, a asistenței financiare din partea UE pentru Republica Moldova, sunt dovada răcirii relațiilor bilaterale. Într-un astfel de context, PDM preferă să-și contabilizeze activitatea guvernamentală începând cu anul 2016, când a preluat controlul asupra tuturor pârghiilor puterii din Republica Moldova, și nu din 2009, de când se află neîntrerupt la guvernare. Aici sunt de remarcat câteva detalii importante. În primul rând, șefii principalelor instituții responsabile de supravegherea ordinii de drept, funcționarea sectorului bancar, combaterea și prevenirea corupției, din perioada furtului miliardului, despre care s-a știut, dar care nu a fost prevenit, au fost promovați recent de către PDM în cele mai înalte funcții publice, iar unii dintre membrii familiilor acestora sunt promovați în viața politică pe lista de candidați a formațiunii. În al doilea rând, principalul actor al devalizării sistemului bancar – Ilan Șor, identificat ca atare în cele două rapoarte Kroll și condamnat de prima instanță pentru implicare în “furtul miliardului”, s-a lansat în politică cu Partidul “Șor” pe fundalul protestelor de rezonanță provocate de publicarea raportului Kroll, desfășurându-și activitatea nestingherit. Acești factori nu scapă atenției instituțiilor UE, sugerând și cauza schimbării priorităților PDM – prevalarea opțiunii pro-Moldova asupra opțiunii integrării europene, care prevala în oferta electorală din 2014 a PDM.

Chiar dacă PDM este principalul pol de atracție pentru alegătorii de pe acest segment, Partidului politic “Șor” pare să-i fie rezervat un rol foarte important. În mod normal, din considerente legate de obținerea unui rezultat mai bun pe segmentul de centru-stânga, PDM ar avea interesul diminuării rolului PPȘ, dacă nu chiar eliminarea acestuia de pe scena politică. Acest lucru nu se întâmplă însă în privința Partidului “Șor”, deși se manifestă plenar în privința Blocului ACUM, aflat pe segmentul electoral megieș. Dimpotrivă, PPȘ nu este deranjat în niciun fel, chiar și atunci când desfășoară acțiuni improprii pentru un partid politic – dezvoltarea unei rețele de “magazine sociale” pentru comercializează bunurilor la prețuri reduse, care ar avea peste 300 mii beneficiari. Evident, beneficiarii “magazinelor sociale” sunt tratați ca potențiali alegători ai PPȘ, iar o astfel de abordare, conform prevederilor Codului penal, este la limita coruperii alegătorilor. O explicație plauzibilă a acestui fenomen vine din partea PSRM, care pretinde că adevărata menire a Partidului “Șor” este specularea ideii socialiste prin activități de caritate, promisiuni de refacere a colhozurilor, etc. Scopul urmărit ar fi atragerea de către PPȘ a unei părți din electoratul tradițional de stânga, care votează cu PSRM.

Centru-dreapta pro-Europa

Pe segmentul pro-european de centru-dreapta se regăsesc 2 concurenți electorali: Blocul electoral “ACUM Platforma DA și PAS”, constituit de Platforma Demnitate și Adevăr (PPPDA) și Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), și Partidul Voința Poporului (PVP). Cele trei formațiuni sunt înregistrate relativ recent. Doar componentele Blocului ACUM au reușit să acumuleze o anumită experiență electorală, obținând rezultate încurajatoare la ultimele alegeri prezidențiale din 2016, și la cele municipale din 2018. Blocul ACUM este, de fapt, o reeditare în scop electoral a Mișcării de Rezistență cu același nume, creată în iunie 2018 pentru a protesta împotriva invalidării alegerilor primarului capitalei Chișinău. La 3 noiembrie 2018, PPPDA și PAS au organizat un eveniment public în cadrul căruia au lansat angajamente ce urmează a fi realizate în următorii 4 ani. Oferta politică și electorală a blocului are la baza două componente, una strategică și alta privind soluționarea problemelor presante. Documentul strategic pentru Blocul ACUM este Acordul de Asociere Republica Moldova – UE, care se referă la toate aspectele vieții social-economice și politice în vederea aducerii acestora la standardele europene. În acest sens, pare a fi de prisos menționarea faptului că prevederile Acordului de Asociere (AA) sunt, deopotrivă, pro-Moldova și pro-Europa. Preambul AA consacră suportul UE pentru soluționarea întregului spectru de probleme cu care se confruntă Republica Moldova, inclusiv cele strategice – consolidarea suveranității și asigurarea integrității teritoriale a țării, prin soluționarea viabilă a conflictului transnistrean, etc. În acest sens, planul strategic al Blocului ACUM se referă la îndeplinirea până în 2023 a tuturor condițiilor pentru solicitarea de către Republica Moldova a calității de membru al Uniunii Europene. Problemele presante, pe care le sesizează blocul în angajamentele sale electorale, urmează a fi soluționate cât mai rapid pentru a crea condiții necesare în vederea realizării planului strategic. Ele se referă la: creșterea veniturilor cetățenilor; soluționarea problemelor din educație și medicină; combaterea corupției la nivel înalt, etc.

Oferta politică și electorală a Blocului ACUM se intercalează, deopotrivă, cu ofertele concurenților de pe segmentul pro-Moldova și de pe cel unionist. În primul caz, atât ACUM, cât și PDM, pledează în favoarea integrării europene. Diferența este că PDM promovează integrarea europeană prin intermediul “căii a patra”, care ar justifica abaterile de la normalitate, fixate în Rezoluțiile recente ale Parlamentului European. Blocul ACUM pledează în favoarea implementării fără ocolișuri, pe “căi nebănuite” a prevederilor Acordului de Asociere.

Pe de altă parte, obiectivul Blocului ACUM privind reactualizarea și aprofundarea parteneriatului strategic de integrare europeană cu România consună cu obiectivele dreptei unioniste, existând și deosebiri importante. Pentru Blocul ACUM, România este cea mai apropiată țară din punctul de vedere cultural, identitar, etc. Ca țară membră NATO și UE, semnatară a Acordului de Asociere, România este unul dintre actorii cheie în procesul soluționării problemelor cu care se confruntă Republica Moldova în procesul implementării AA. Prioritară pentru Blocul ACUM este problema integrării europene, soluționarea căreia poate deschide oportunității pentru soluționarea celorlalte probleme cu care se confruntă Republica Moldova.

Dreapta unionistă

Pe segmentul dreptei unioniste se regăsesc 5 concurenți electorali – 1/3 din concurenții înregistrați: Partidul Național Liberal (PNL), Partidul “Democrația Acasă” (PPDA), Partidul Verde Ecologist (PVE), Partidul Liberal (PL) și Mișcarea Populară Antimafie (MPA). Experiența electorală anterioară și sondajele de opinie atestă că segmentul unionist ar putea fi de 20–25%. Numărul în creștere al formațiunilor unioniste sugerează necesitatea conjugării eforturilor pentru consolidarea segmentului unionist și evitarea dispersării votului susținătorilor acestuia. În acest sens, la 27 noiembrie 2018 a fost anunțată constituirea Convenției Euro-Unioniste (CEU) pentru participarea la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019. Fondatorii CEU au făcut un apel către entitățile unioniste să se alăture structurii, astfel încât cetățenii, care optează pentru unirea celor două state românești, să aibă reprezentanți în Parlamentul Republicii Moldova. La momentul lansării anunțului de constituire, 2 partide politice și 15 entități civice și-au exprimat adeziunea la CEU, aceasta fiind deschisă pentru aderarea și altor structuri. Totuși, până la urmă, efortul de coalizare a formațiunilor unioniste într-un bloc electoral nu s-a soldat cu succes.

Una dintre formațiunile de referință de pe dreapta unionistă este PNL, care din momentul înregistrării oficiale, în februarie 2007, a devenit promotor consecvent al ideii unirii Republicii Moldova cu România. În acest sens, PNL a lansat un șir de inițiative, precum Uniunea Interstatală România – Republica Moldova – un proiect românesc european!, considerând că unirea cu România este cea mai scurtă cale de accedere în NATO și UE. În 2011 PNL și-a modificat statutul, introducând clauza privind imperativul reîntregirii neamului românesc, prin lichidarea consecințelor juridice ale Pactului criminal Molotov-Ribbentrop, ca să se restabilească adevărul istoric pentru partea poporului român ce locuiește în frontierele legale ale Republicii Moldova. Obiectivul statutar unionist a fost apărat de PNL într-un proces de judecată, demonstrând în baza Articolului 142 din Constituție că opțiunea unionistă nu contravine prevederilor legii supreme. Cazul invocat a încurajat și alte formațiuni politice să-și asume în mod deschis obiectivul unionist, actualmente 13 din cele 46 de partide existente în Republica Moldova declarându-se unioniste.

Oferta politică a dreptei unioniste, deși are la bază argumente istorice și invocă necesitatea lichidării consecințelor juridice ale Pactului Molotov-Ribbentrop, nu se referă la un act de reparație istorică, bazat pe revizuirea hotarelor statelor vecine, ci vizează doar unirea a două state românești, în hotarele actuale, după exemplul unificării Germaniei. Din această perspectivă, pentru dreapta unionistă problema unirii Republicii Moldova cu România este prioritară în raport cu problema integrării europene, aceasta deosebind-o de centru-dreapta pro-europeană.

Documentele programatice și planurile de acțiuni ale formațiunilor dreptei unioniste se deosebesc esențial între ele, făcând dificilă consolidarea acestora. Invocarea modelului german de reunificare a țării trezește scepticism, întrucât contextul internațional și problemele cu care se confruntă Republica Moldova sunt foarte diferite de cele ale modelului german: existența problemei transnistrene nesoluționate; prezența militară rusească în Transnistria; atitudinea negativă a autonomiei Gagauz Yeri față de perspectiva unirii; numărul insuficient al susținătorilor idealului unirii, etc. Cu toate acestea partidele unioniste își manifestă determinarea de a persevera în efortul de a demonstra că succesele economice ale României în cadrul UE, soluționarea problemelor strategice, de securitate, vor schimba în mod treptat atitudinea majorității cetățenilor moldoveni față de problema unirii, iar statele membre ale UE și NATO vor putea, eventual, fi convinse să accepte și să susțină unirea celor două state românești.