Vitalia Pavlicenco

De la alegeri.md
Salt la: navigare, căutare
Vitalia Pavlicenco

Vitalia Pavlicenco

Născută 29 octombrie 1953 (65 de ani)
s. Grinăuți, r-nul Rîșcani
Afilierea politică Partidul Național Liberal (din 16 decembrie 2006)
Studii Universitatea de Stat din Chișinău (astăzi Universitatea de Stat din Moldova)
Profesie Filolog, doctor în filologie
Starea civilă Căsătorită, are o fiică

Vitalia Pavlicenco este unul dintre fondatorii Partidului Național Liberal (PNL) și președinte al formațiunii de la fondarea acesteia, în formula a treia, în anul 2006. Și-a început activitatea politică în 1994, candidând la funcția de deputat pe lista Partidului Democrat, condus de Gheorghe Ghimpu, partid care a participat ulterior la o largă coagulare democratică. În calitate de deputat pe lista Partidului Forțelor Democratice (PFD) în Parlamentul de legislatura a XIV-a (1998–2001), a făcut parte, în perioada 1998–1999, din majoritatea parlamentară a Alianței pentru Democrație și Reforme (ADR).

În alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 a candidat pe lista Partidului Național Liberal (1993–2001), condus de Mircea Rusu. Formațiunea a acumulat 2.81% din voturile alegătorilor, în raport cu pragul electoral de 6%. În alegerile parlamentare din 6 martie 2005 a candidat pe lista Blocului electoral “Moldova Democrată” (BMD), din partea “Alianței Moldova Noastră” (AMN), constituită în 2003, prin fuzionarea (în perioada 2001–2003) unui șir de partide, inclusiv PNL, care s-a dizolvat. În Parlamentul de legislatura a XVI-a, BMD s-a destrămat, prin plecarea faliilor PD și PSL. În prima ședință plenară a Parlamentului, s-a anunțat că Vitalia Pavlicenco a fost aleasă vicepreședinte al Fracțiunii “AMN”, ai cărei membri nu au votat pe 4 aprilie 2005 pentru realegerea comunistului Vladimir Voronin ca Președinte al RM pentru alți patru ani. Ulterior, a fost exclusă din Fracțiunea AMN și din partid pentru promovarea angajamentelor electorale ale BMD, incomodă unor traficanți de democrație. Ca deputat neafiliat, a promovat, în paralel cu activitatea legislativă intensă, ideea unionistă (a Reunirii Basarabiei cu România). În acest sens, împreună cu un grup de național-liberali din două formule anterioare ale PNL, a reconstituit PNL, care își revendică rădăcinile în liberalismul românesc, începând cu secolul al XIX-lea, din tradiția liberală basarabeană a perioadei interbelice și din Mișcarea de Eliberare și Renaștere Națională din Republica Moldova de la confluența anilor ’80-’90 ai sec. XX. PNL din RM a colectat date istorice despre soarta – din teritoriul dintre Prut și Nistru din perioada interbelică, perioada aflării în cadrul României Mari, – a național-liberalilor exterminați de regimul comunist, publicând lista a peste 550 de persoane.

Biografie

Vitalia Pavlicenco și-a început activitatea profesională după absolvirea Facultății de Limbi Străine a USC. A lucrat ca redactor-stilizator pentru manuscrise în limba română la Editura “Știința” (1977–1985), apoi – traducător-coordonator la Agenția Telegrafică de Informații (ATEM) (1985–1989). După proclamarea Independenței, a devenit prim-adjunct al directorului general al Agenției Naționale de Presă “Moldova-pres” (1990–1994), iar apoi – redactor-șef al publicației “Mesagerul” (1994–1998).

A fost membru al Partidului Democrat, în formula condusă de Gheorghe Ghimpu, apoi, prin fuziunea mai multor partide, – membru al Congresului Democrat Unit, care s-a redenumit ulterior Partidul Forțelor Democratice. În 2001 a devenit membru al PNL, iar, ulterior, prin fuziune – membru al “AMN”. Din 2006 și până în prezent este președintele PNL.

Atitudini și inițiative de rezonanță

Vitalia Pavlicenco a lansat un șir de inițiative, a înregistrat unele realizări:

  • În 1989, cu două zile înainte de adoptarea Legilor privind trecerea la alfabetul latin și privind statutul de limbă de stat al limbii române (moldovenești), a scos de sub tipar, împreună cu publicistul-lingvist Vlad Pohilă, broșura “Să citim, să scriem cu litere latine”, care a servit ca un prim-manual pentru trecerea la alfabetul latin;
  • În 1999, ca membru al delegației RM, cu două zile înainte de summit-ul OSCE de la Istanbul, a promovat, la sesiunea de toamnă de la Amsterdam a AP NATO în textul unei Rezoluții, prevederea despre retragerea imediată și necondiționată a trupelor rusești staționate peste Nistru;
  • A propus în Parlament ca Opoziția de stânga să preia conducerea instituțiilor de control, pentru a spulbera suspiciunile de corupție ale guvernărilor de dreapta;
  • În anii 2002–2003, după venirea masivă a comuniștilor în Parlament, a promovat, la Masa Rotundă cu Statut Permanent, sugerată și sprijinită de Consiliul Europei, imperativul semnării de către partidele din RM a unei Declarații pro-integrare euroatlantică, după modelul Declarației de la Snagov, semnată în 1995 de către entitățile politice din România;
  • Este unul dintre autorii celor 22 de condiții din partea AMN – condiții inacceptabile pentru Vladimir Voronin, ca să fie reales în Parlament Președinte pe 4 aprilie 2005;
  • A lansat, în 2007, inițiativa “Uniunea Interstatală România – Republica Moldova – un proiect românesc european!”;
  • la 22 februarie 2009, alături de Mișcarea Acțiunea Europeană, a lansat “Manifestul de la Soroca” privind unirea forțelor politice pro-românești, obiectiv promovat în mod insistent și în prezent de către PNL;
  • A impus, împreună cu fostul deputat Valeriu Cosarciuc, examinarea, în condițiile unei majorități parlamentare comuniste, – inițiativei de ieșire a RM din CSI;
  • Este unicul politician din RM, care a demonstrat – instituțional cu acte din două state românești, dar și în instanța de judecată, – că nu a colaborat cu odiosul KGB sovietic; ca urmare, a câștigat procese intentate denigratorilor;
  • Familia Pavlicenco este prima în RM care s-a autoidentificat drept romîni conform noii legislații a RM;
  • Este primul președinte de partid care a obținut în justiție câștig de cauză pentru a promova statutar idealul unionist;
  • A demonstrat în instanța de judecată că românismul și unionismul nu sunt “extremism”;
  • Din 2009 promovează politic și electoral sloganul “Prin România – în Europa”, “Unirea cu România – cea mai scurtă cale de accedere în NATO și UE”, obiectiv conștientizat în prezent de tot mai multe partide, de politicieni, basarabeni de rînd.