Partidul Comuniștilor din Republica Moldova

De la alegeri.md
Salt la: navigare, căutare

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) este un partid politic de stânga din Republica Moldova, cu reprezentare parlamentară. PCRM a fost principalul partid care a guvernat Republica Moldova în perioada 2001–2009. În aceeași perioadă, liderul formațiunii, Vladimir Voronin, a exercitat funcția de Președinte al țării. Fracțiunea parlamentară a PCRM este constituită din 8 deputați, deși la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 partidul obținuse 21 mandate.

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova
Simbolica Partidului Comuniștilor din Republica Moldova
Denumirea prescurtată PCRM
Înregistrat 27 aprilie 1994
Președinte Vladimir Voronin


} |

Doctrina Socialism democratic

}}

Spectrul politic Stânga
Număr de membri (2018) 11,613
Subvenţii de la buget (2017) 5,777,098.00 lei
Mandate în Parlament
8 din 101

Sediu: MD-2012, Republica Moldova
mun. Chișinău, str. N. Iorga 11
tel.: (373-22) 23-46-14, 20-44-16
e-mail: [email protected]
site web: www.pcrm.md

Vladimir Voronin, președintele Partidului Comuniștilor din Republica Moldova
Congrese PCRM
Conferința de constituire a PCRM din 22 octombrie 1993

alese organele de conducere • aprobat Statutul noului partid politic • pronunțată Declarația de principii a formațiunii • ales Consiliul Republican al PCRM în frunte cu trei copreședinți: Vladimir Voronin, Andrei Neguța și Fiodor Manolov


Conferința II de constituire a PCRM din 8 aprilie 1994

adoptate modificări în Statut, fiind exclusă afirmația succesor de drept al Partidului Comunist al Moldovei și aprobată doctrina socialismului democratic • Fiodor Manolov demis din funcția de copreședinte al Consiliului Republican


Congresul I din 24 decembrie 1994

adoptat Programul partidului • introduse modificări în Statut • aleasă componența Comitetului Central (CC) și a Comisiei Centrale de Revizie • Vladimir Voronin ales prim-secretar al CC • susținută decizia de aderare la Uniunea Partidelor Comuniste (UPC-PCUS)


Congresul II extraordinar din 30 august 1996

adoptată strategia și tactica PCRM în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din 1996 • Vladimir Voronin desemnat candidatul PCRM la funcția de șef al statului


Congresul III din 22 martie 1997

discutate rezultatele PCRM la alegerilor prezidențiale din 1996 • aprobată strategia și tactica partidului pentru scrutinul parlamentar din 1998 • introduse modificări în Programul formațiunii • operate modificări în Statut, revenind la afirmația moștenitor al ideilor și tradițiilor Partidului Comunist al Moldovei și îmbrățișată doctrina comunistă • aleasă noua componență a Comitetului Central și a Comisiei Centrale de Revizie


Congresul IV din 21–22 aprilie 2001

adoptate modificări în Programul și Statutul PCRM • instituită funcția de președinte al PCRM și secretar executiv al Comitetului Central (CC) • Vladimir Voronin ales președinte al partidului • Victor Stepaniuc desemnat secretar executiv al CC • aleasă noua componență a Comitetului Executiv Politic al CC


Congresul V din 11 decembrie 2004

Vladimir Voronin reales președinte al PCRM • operate modificări în Programul și Statutul partidului • desemnată componența Comitetului Central și a Comisiei Centrale de Revizie • Valeriu Savva și Victor Stepaniuc desemnați secretari executivi ai CC • PCRM urmărește integrarea europeană a Republicii Moldova


Congresul VI din 15 martie 2008

adoptat un nou Program al partidului • operate modificări în Statut • Vladimir Voronin reales președinte • aleasă componența Comitetului Central, Comitetului Executiv Politic și a Comisiei Centrale de Revizie • Victor Mîndru ales secretar executiv al CC • îmbrățișată doctrina socialismului democratic în locul celei comuniste


Congresul VII din 9 iunie 2012

Vladimir Voronin reales președinte al partidului • Iurie Muntean reconfirmat în funcția de secretar executiv al CC • aleasă noua componență a Comitetului Central • adoptate trei declarații, inclusiv aderarea la Uniunea Vamală


Congresul VIII din 19 noiembrie 2016

introduse modificări și completări în Statutul și Programul partidului • Vladimir Voronin reales președinte al PCRM • aleși trei secretari executivi ai CC: Elena Bodnarenco, Oleg Reidman și Constantin Starîș

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a fost înființat la 22 octombrie 1993 ca succesor de drept, moștenitor al ideilor și tradițiilor Partidului Comunist al Moldovei. Totuși, Congresul VI al PCRM din 2008 a adoptat doctrina socialismului democratic în locul celei comuniste.

PCRM își vede misiunea în valorificarea activă și dezvoltarea moștenirii ideologice și a experienței politice a comunismului și socialismului european, în aplicarea creativă a teoriei marxist-leniniste, îmbogățită cu realizările științei sociale contemporane și experiența mișcării de stânga mondiale. Potrivit celor mai recente date, PCRM are 11,613 membri.

Pe parcursul celor 24 de ani de activitate, Partidului Comuniștilor s-a aflat la conducerea țării circa 8 ani și jumătate, fiind al doilea partid politic care a guvernat de unul singur statul independent Republica Moldova.

Președinte al PCRM este Vladimir Voronin, funcție pe care o deține de la înființarea partidului. Acesta este asistat de 3 secretari executivi: Elena Bodnarenco, Oleg Reidman și Constantin Starîș.

PCRM este membru al Uniunii Partidelor Comuniste (UPC-PCUS) și membru al Partidului Stângii Europene.

Ultimele alegeri la care a participat Partidul Comuniștilor din Republica Moldova au fost alegerile locale generale din 14 iunie 2015, când partidul a obținut rezultate practic de trei ori mai mici decât la scrutinul local precedent. În același timp, la alegerile primarului general al municipiului Chișinău, candidatul formațiunii, Vasili Chirtoca, s-a ales cu suportul a 4.0% din alegători, clasându-se pe locul cinci.

Reprezentarea în administrația publică

Parlamentul Republicii Moldova

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a obținut 21 mandate de deputat în alegerile parlamentare din 2014. Cu toate acestea, 14 deputați au părăsit PCRM în decembrie 2015 și au constituit împreună cu deputații democrați “Platforma Social-Democrată Pentru Moldova”, care ulterior a votat pentru învestirea Guvernului condus de Pavel Filip. În decembrie 2017 un alt deputat comunist a părăsit fracțiunea și a aderat la PDM.

În prezent, Partidul Comuniștilor este reprezentat în Parlament de 8 deputați:

  1. Inna Șupac – președinte al fracțiunii
  2. Oleg Reidman – vicepreședinte
  3. Elena Bodnarenco – secretar
  4. Ivan Filimon
  5. Alla Mironic
  6. Ghenadie Morcov
  7. Maria Postoico
  8. Vladimir Voronin

Deputați care au părăsit fracțiunea PCRM

  1. Aliona Babiuc (13 decembrie 2017, PDM)
  1. Galina Balmoș (21 decembrie 2015, PDM)
  2. Alexandr Bannicov (21 decembrie 2015, PDM)
  3. Boris Golovin (21 decembrie 2015, PDM)
  4. Anatolie Gorilă (21 decembrie 2015, PDM)
  5. Elena Gudumac (21 decembrie 2015, PDM)
  6. Violeta Ivanov (21 decembrie 2015, PDM)
  7. Victor Mîndru (21 decembrie 2015, PDM)
  8. Petru Porcescu (21 decembrie 2015, PDM)
  9. Sergiu Stati (21 decembrie 2015, PDM)
  10. Vladimir Vitiuc (21 decembrie 2015, PDM)
  11. Igor Vremea (21 decembrie 2015, PDM)
  12. Anatolie Zagorodnîi (21 decembrie 2015, PDM)
  • Corneliu Mihalache (21 decembrie 2015, PDM)
  • Artur Reșetnicov (21 decembrie 2015, PDM)

Organele de conducere

În conformitate cu prevederile statutare ale partidului, organele de conducere ale PCRM la nivel republican sunt: Congresul, Conferința Republicană, Președintele, Comitetul Central, Comitetul Executiv Politic, Secretarul executiv, Comisia de Partid și Comisia Centrală de Revizie.

Congresul

Congresul este forul suprem de conducere a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova. Acesta se convoacă ordinar odată la 4 ani sau în situații extraordinare. Congresul adoptă, în particular, Programul și Statutul partidului, determină strategia și tactica activității PCRM, alege președintele partidului și componența Comitetului Central și a Comisiei Centrale de Revizie.

Ultimul Congres al comuniștilor și-a ținut lucrările la 19 noiembrie 2016. Delegații la congres l-au reales pe Vladimir Voronin în funcția de președinte al Partidului Comuniștilor, au aprobat modificări și completări în Programul și Statutul partidului și a fost schimbată instituția secretarului executiv în instituția secretarilor Comitetului Central al PCRM.

Conferința republicană

Conferințele republicane de partid sunt convocate, în măsura necesității, în perioada dintre congrese. Conferința are dreptul de a asculta dările de seamă ale Comitetului Central și Comisiei Centrale de Revizie, de a înnoi componența lor pînă la o treime, de a pune în discuție și a introduce amendamente în Statutul PCRM.

Președintele

În conformitate cu prevederile statutare, președintele PCRM este ales de către congres pe un termen de 4 ani. El coordonează activitatea Comitetului Central (CC) și a Comitetului Executiv Politic în scopul executării hotărîrilor congresului și directivelor de program ale partidului, reprezintă partidul în relațiile cu organele reprezentative, executive și juridice ale țării.

Actualul președinte al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova este Vladimir Voronin, fiind reales în această funcție la Congresul din 19 noiembrie 2016 pentru al cincilea mandat consecutiv.

Comitetul Central

În perioada dintre congrese activitatea partidului este condusă de Comitetul Central, care convoacă ședințe în funcție de necesități, dar nu mai rar decît o dată la 4 luni. Reieșind din prevederile statutare, Comitetul Central este autoritatea care aprobă sau propune cele mai importante decizii ale Partidului Comuniștilor, printre acestea fiind aprobarea bugetului partidului, convocarea congreselor și conferințelor, alegerea Comitetului Executiv Politic și a Secretarului executiv, desemnarea candidaților la funcția de deputat în Parlament și de consilieri în Consiliul municipal Chișinău.

Comitetul Executiv Politic

Activitatea curentă a PCRM este coordonată de Comitetul Executiv Politic, care se convoacă în ședințe în funcție de necesități, dar nu mai rar decât o dată în lună. Acesta organizează plenarele Comitetului Central, verifică îndeplinirea hotărîrilor acestuia și ale congreselor, realizează legătura continuă cu organizațiile de partid, întocmește bugetul de partid și verifică executarea acestuia. În același timp, Comitetul reprezintă partidul în relațiile reciproce cu alte formațiuni social-politice, inclusiv de peste hotare.

Secretarul executiv

Secretarul executiv coordonează activitatea curentă a Comitetului Executiv Politic, Comitetului Central și a comitetelor de partid. Potrivit atribuțiilor statutare, acestuia îi revin sarcinile de a urmări gradul de realizare a hotărîrilor adoptate la congresele partidului, a deciziilor emise de Comitetul Central și a indicațiilor președintelui partidului. În lipsa celui din urmă, Secretarul conduce ședințele plenarelor CC și ale Comitetului Executiv Politic.

La ultimul congres al PCRM din 2016 au fost aleși trei secretari executivi: Elena Bodnarenco, Oleg Reidman și Constantin Starîș.

Comisia de Partid

Comisia de Partid este aleasă de către Comitetul Central, este subordonată acestuia și are menirea să contribuie prin activitatea sa la consolidarea organizatorică și ideologică a Partidului Comuniștilor. Comisia se convoacă în ședințe după necesități, nu mai rar decât o dată în patru luni, aceasta având sarcina să supravegheze respectarea Programului și Statutului PCRM de către comuniști și organizațiile de partid și aplică sancțiuni, inclusiv excluderea din partid, pentru încălcarea flagrantă a prevederilor statutare.

Comisia Centrală de Revizie

Consolidarea disciplinei financiare și supravegherea utilizării raționale a bugetului PCRM, acestea sunt cele mai importante atribuții statutare ale Comisiei Centrale de Revizie. Aceasta se convoacă în ședințe în funcție de necesități, dar nu mai rar decît o dată la patru luni.

Comisia verifică corectitudinea și oportunitatea achitării cotizațiilor de membru de către comuniști, utilizarea corectă a acestora, verifică activitatea financiară și de producție a întreprinderilor și organizațiilor cu caracter de autogestiune ale partidului, coordonează activitatea comisiilor de revizie ale comitetelor municipale și raionale de partid.

Istoricul PCRM

Constituirea și activitatea politică a PCRM (1993–2001)

Înființarea partidului

După suspendarea activității Partidului Comunist sovietic în august 1991, s-a format un comitet de inițiativă în frunte cu ex-ministrul afacerilor interne, Vladimir Voronin, care și-a canalizat eforturile în vederea anulării legii privind suspendarea activității partidului și reînregistrarea acestuia. Comitetul, în baza Legii privind partidele și alte organizații social-politice, a demarat procesul de colectare a semnăturilor pentru constituirea noului Partid al Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM). La 22 octombrie 1993 a avut loc prima conferință de constituire a PCRM, unde a fost aprobat Statutul, a fost pronunțată Declarația de principii a partidului și a fost ales Consiliul Republican al partidului, în frunte cu trei copreședinți: Vladimir Voronin, Andrei Neguța și Fiodor Manolov.

La 8 aprilie 1994 s-a desfășurat cea de-a doua conferință de constituire a PCRM, în cadrul căreia au fost operate unele modificări în Statutul și organele de conducere ale partidului, fiind demis Fiodor Manolov din funcția de copreședinte al Sovietului Republican. În cadrul conferințelor de constituire, PCRM s-a declarat succesorul de drept al ideologiei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și al Partidului Comunist al Moldovei. La Congresul I al Partidului Comuniștilor, din 24 decembrie 1994, a fost adoptat Programul partidului, au fost introduse unele modificări în Statut și a fost aleasă componența Comitetului Central (CC) și Comisiei Centrale de Revizie ale PCRM. Plenara CC al PCRM a ales Comitetul Politic Executiv al CC și l-a desemnat pe Vladimir Voronin în funcția de Prim-secretar al CC al PCRM.

În martie 1995 PCRM a aderat la Uniunea Partidelor Comuniste — Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (UPC-PCUS), iar în aprilie același an este lansat organul de presă al PCRM — ziarul "Comunistul". Tot în această perioadă, pentru prima dată după repunerea în lege, comuniștii au participat la alegerile locale din 1995. Atunci formațiunea a obținut 206 mandate în consiliile raionale, dar și mandate în Consiliului municipal Chișinău, 848 mandate – în consiliile locale și 43 mandate de primar .

Alegerile prezidențiale din 1996

La 30 august 1996 a avut loc Congresul al II-lea extraordinar al PCRM, la care a fost discutată și adoptată strategia și tactica PCRM în campania electorală pentru alegerile prezidențiale din noiembrie-decembrie 1996. Congresul l-a desemnat pe Vladimir Voronin în calitate de candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova.

La alegerile prezidențiale, candidatul comuniștilor a obținut 10.26% din voturile exprimate ale alegătorilor în primul tur de scrutin, iar în al doilea tur al alegerilor PCRM l-a susținut pe Petru Lucinschi. După alegerile prezidențiale, în cadrul Congresului III al comuniștilor, din 22 martie 1997, au fost stabilite obiectivele pentru alegerile parlamentare din 1998 și tactica PCRM în campania electorală.

PCRM aflat în opoziție (1998–2001)

În urma scrutinului din 1998, fracțiunea PCRM, cu 40 de mandate de deputat, s-a aflat în opoziție parlamentară față de Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR), iar în noiembrie 1999 a acordat, împreună cu Frontul Popular Creștin Democrat (FPCD), vot de neîncredere Guvernului Sturza. PCRM nu a susținut inițiativa din 1999 a președintelui țării, Petru Lucinschi, de desfășurare a unui referendum republican consultativ privind schimbarea sistemului de guvernământ existent în Republica Moldova cu unul prezidențial.

În schimb, la 5 iulie 2000, fracțiunea parlamentară a PCRM a susținut modificarea formei de guvernământ din republică semiprezidențială în republică parlamentară. După ce a susținut schimbarea formei de guvernământ, PCRM l-a desemnat pe Vladimir Voronin în calitate de candidat la funcția de Președinte al Republicii Moldova, avându-l ca oponent pe președintele de atunci al Curții Constituționale, Pavel Barbalat. După trei tentative, eșuate, de alegere a șefului statului, din decembrie 2000, Președintele țării, Petru Lucinschi, a dizolvat Parlamentul și a numit data alegerilor parlamentare anticipate pentru 25 februarie 2001 .

Victoria PCRM în alegerile parlamentare din 2001

Alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 au adus comuniștilor o victorie detașată , rezultatele fiind alimentate de mai mulți factori politici din această perioadă. Criza de imagine în care se afla tabăra democrată după o guvernare nereușită, după un eșec total la capitolul coalizarea forțelor democratice, de rând cu amplificarea în societate a nostalgiilor după trecutul comunist, au contribuit la obținerea de către comuniști a 794,808 voturi (50,07%) sau 71 de mandate de deputat din 101. Astfel PCRM devine primul și unicul partid din istoria Republicii Moldova care obține majoritatea constituțională.

În noua conjunctură politică, la 20 martie 2001, deputatul PCRM, Eugenia Ostapciuc, este aleasă în calitate de președinte al Parlamentului. La 4 aprilie 2001, primul-secretar, iar mai târziu liderul PCRM, Vladimir Voronin, a fost ales Președinte al Republicii Moldova. La 19 aprilie al aceluiași an, PCRM a aprobat componența nominală a noului Executiv, în frunte cu Vasile Tarlev, și programul de activitate al Guvernului "Renașterea economiei — renașterea țării" .

PCRM, aflat la guvernare (2001-2009)

După venirea la guvernare, comuniștii întreprind un șir de măsuri pentru a-și onora promisiunile electorale. Printre acestea se numără în special cele privind revenirea la raioane, diminuarea cenzului de pensionare, declararea limbii ruse drept a doua limbă de stat, introducerea în școli a limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu începând cu clasa a doua și a "Istoriei Moldovei" . Ultimele două obiective propuse de comuniști au generat o criză politică de proporții la începutul anului 2002. Partidul Popular Creștin Democrat a declanșat ample acțiuni de protest, care au durat câteva luni și care au putut fi depășite doar cu ajutorul Consiliului Europei. În cele din urmă, PCRM a cedat presiunilor și a renunțat la implementarea celor două promisiuni electorale. În pofida acestor cedări, comuniștii au înregistrat rezultate pozitive la alegerile locale generale din vara anului 2003, unde s-au situat pe primul loc în preferințele alegătorilor .

Memorandumul Kozak

Ratingul comuniștilor a început să scadă după ce, în noiembrie 2003, președintele republicii, Vladimir Voronin, refuză în ultimul moment semnarea Memorandumului Kozak, care prevedea reglementarea diferendului transnistrean pe calea federalizării republicii. După aceasta intervine o răceală evidentă în relațiile moldo-ruse, inclusiv după ce guvernarea schimbă radical cursul politicii externe, declarând integrarea europeană drept prioritate națională.

Asumarea vectorului de integrare europeană

La Congresul V al PCRM din 11 decembrie 2004 , desfășurat cu ușile închise, a fost subliniat faptul că PCRM este un partid modern european de stânga, care urmărește integrarea europeană a Moldovei, prin modernizarea societății acesteia. De asemenea, s-a decis inițierea procesului de elaborare a unui nou Program al partidului, adaptat la realitățile social-economice și politice existente. Totodată, delegații la congres au lansat Programul național "Satul Moldovenesc". Programul a fost aprobat de Guvern la 1 martie 2005 și prevedea dezvoltarea rurală durabilă a Republicii Moldova pentru anii 2005-2015. Un eveniment marcant ce a urmat congresului V a fost semnarea, la 22 februarie 2005, a Planului de Acțiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană.

În preajma alegerilor parlamentare din 2005, în scopul susținerii vectorului de integrare europeană asumat de PCRM, Republica Moldova a fost vizitată succesiv de președinții României, Ucrainei și Georgiei.

Alegerile parlamentare din 2005

La alegerile parlamentare din 6 martie 2005 PCRM a obținut 45,98% din sufragii și 56 mandate de deputat din 101. În contextul politic creat, în calitate de președinte al Parlamentului a fost ales Marian Lupu, iar, la 4 aprilie 2005, cu suportul fracțiunilor Partidului Popular Creștin Democrat, Partidului Democrat din Moldova și al grupului Social-Liberal, Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniștilor, a fost reales în funcția de șef al statului. La scurt timp, a fost învestit Guvernul Tarlev II, cu programul de activitate "Modernizarea țării – bunăstarea poporului" .

Relațiile cu Federația Rusă și Uniunea Europeană

Al doilea mandat de guvernare comuniștii l-au început prin continuarea politicii de integrare europeană, însă, în paralel, relațiile moldo-ruse au degradat și mai mult. În 2006, pe fundalul crizei gazelor, Federația Rusă a interzis și importul de vinuri, carne și produse fitosanitare din Moldova, ceea cea a avut un impact negativ asupra economiei țării, dar și asupra ratingului PCRM. În contextul creat, Uniunea Europeană a acordat Republicii Moldova sistem de preferințe comerciale autonome, ceea ce a condus ulterior la redirecționarea exporturilor. Totuși, embargoul impus de Federația Rusă, dar și politica promovată de comuniști în această perioadă, au influențat negativ rezultatele comuniștilor la alegerile pentru funcția de Guvernator al U.T.A. Găgăuzia din decembrie 2006 și alegerile în Adunarea Populară a Găgăuziei din martie 2008 . O altă consecință a embargoului rusesc s-a răsfrânt și asupra alegerilor locale generale din 2007. Chiar dacă au rămas cel mai popular partid din Moldova , Partidul Comuniștilor a pierdut puterea în două treimi din raioanele țării, inclusiv în Consiliul municipal Chișinău .

Ca urmare a acestor evenimente politice, perioada de până la alegerile parlamentare din 2009 a fost marcată de antagonizarea relațiilor dintre puterea centrală și administrația publică locală, după ce partidele din opoziție au obținut majoritatea în 2/3 din raioanele țării la alegerile din 2007: a fost ridicat pragul electoral de la 4% la 6%, a fost interzisă crearea blocurilor electorale, precum și interzicerea pentru persoanele cu multiplă cetățenie de a accede în funcții publice de rang înalt, inclusiv în funcția de deputat în Parlament.

Modernizarea partidului

La 15 martie 2008 a avut loc Congresul VI al PCRM , unde a fost adoptat un nou Program al partidului, care stabilește noi obiective strategice în activitatea comuniștilor — apărarea suveranității și consolidarea statalității țării; restabilirea integrității teritoriale a Moldovei; modernizarea Republicii Moldova prin trecerea treptată de la economia preponderent agrară și capitalismul birocrat de nomenclatură la societatea postindustrială, bazată pe cunoștințe, competență, tehnologii moderne, calitate înaltă a vieții și cultura democratică. Congresul VI s-a dorit a fi unul de modernizare a partidului, de "întinerire" a elitei de partid și de deschidere a PCRM. Este de remarcat că cel de al VI-lea Congres al PCRM este primul la care mass-media a avut accesul liber și ale cărui lucrări au fost retransmise on-line.

La câteva zile după congresul PCRM, Guvernul în frunte cu prim-ministrul Vasile Tarlev a demisionat , iar la 31 martie 2008 a fost învestit noul Guvern, în frunte cu Zinaida Greceanîi, împreună cu programul de activitate al acestuia pentru anii 2008–2009, intitulat "Progres și integrare" .

PCRM, aflat în opoziție (2009–2018)

În căutarea "votului de aur"

După anunțarea rezultatelor preliminare ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, conform cărora Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a obținut 49.48% din voturi sau 60 de mandate în Legislativ , în Chișinău izbucnesc ample acțiuni de protest ale tinerilor, care degenerează în acte de vandalizare a sediilor Parlamentului și Președinției. Protestatarii acuzau PCRM de fraudarea rezultatelor alegerilor. Inițial, partidele de opoziție — Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat din Moldova și Alianța "Moldova Noastră" — s-au solidarizat cu protestatarii, însă degenerarea acțiunilor din ziua de 7 aprilie 2009 i-a determinat pe liderii partidelor de opoziție să nu-și asume un rol major în desfășurarea protestelor, lucru negat ulterior de PCRM, care a acuzat opoziția, România și unele elemente criminale că ar fi stat în spatele acestor acțiuni.

Evenimentele care au urmat după protestele stradale, în special maltratarea tinerilor în comisariatele de poliție, au determinat PL, PLDM și AMN să ocupe o poziție intransigentă în raport cu PCRM. Astfel cele trei formațiuni declară că nu vor să contribuie la menținerea comuniștilor la guvernare și refuză repetat să acorde "votul de aur" (cel de-al 61-lea vot) de care depindea alegerea candidatului comuniștilor, Zinaida Greceanîi, la funcția de șef al statului. Prin urmare, tentativele eșuate de alegere a președintelui țării au declanșat alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009.

Marian Lupu părăsește PCRM

Totodată, în contextul situației politice dificile de după alegerile parlamentare, la 10 iunie 2009, ex-președintele Parlamentului, Marian Lupu, printr-o declarație făcută public, și-a anunțat retragerea din Partidul Comuniștilor, pe motiv că interesele sale nu mai coincid cu pozițiile partidului , iar la scurt timp acesta a fost ales președinte al Partidului Democrat din Moldova .

Acest eveniment a avut repercusiuni negative asupra ratingului electoral al PCRM la alegerile din 29 iulie 2009, la care PCRM a obținut 44,69% din sufragii și, respectiv, 48 mandate de deputat , practic cu 12 mandate mai puțin decât la precedentul scrutin. Rezultatele alegerilor au oferit cadrul oportun creării Alianței pentru Integrare Europeană (AIE I), de către PLDM, PDM, PL și AMN, iar Partidul Comuniștilor a trecut în opoziție.

Boicotul alegerii șefului statului

După trecerea în opoziție, PCRM a boicotat repetat, în anul 2009, tentativele de alegere a candidatului AIE, Marian Lupu, la funcția de președinte al Republicii Moldova. Prin urmare, s-au creat circumstanțele pentru dizolvarea Parlamentului de legislatura a XVIII-a și organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Totuși, poziția PCRM față de alegerea șefului statului a creat sciziuni în cadrul fracțiunii parlamentare a comuniștilor, astfel că, la 15 decembrie 2009, deputații Vladimir Țurcan, Victor Stepaniuc, Ludmila Belcencova și Valentin Guznac, iar mai târziu și Svetlana Rusu, au părăsit fracțiunea parlamentară, fiind excluși ulterior din PCRM. În februarie 2010 cei cinci deputați au aderat la Partidul "Moldova Unită".

În contextul pregătirilor pentru alegerile parlamentare din 2010, dar și manifestând dezacordul față de activitatea Alianței de guvernare, Partidul Comuniștilor a demarat mai multe acțiuni politice, printre care a lansat "Proiectul Moldovenesc" , ulterior devenind programul electoral al PCRM, și a boicotat referendumul republican constituțional din 5 septembrie 2010 , care, în cele din urmă, nu a fost validat din cauza participării scăzute a alegătorilor. La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 Partidul Comuniștilor a obținut 39,34% din sufragii și, respectiv, 42 mandate de deputat , și iarăși s-a pomenit în opoziție, deoarece celelalte partide, liberal-democrate, au creat Alianța pentru Integrare Europeană II (AIE II).

În pofida aflării sale în opoziție, Partidul Comuniștilor a obținut la alegerile locale generale din iunie 2011 rezultate semnificative. Astfel candidatul PCRM la funcția de primar general al mun. Chișinău, Igor Dodon, a înregistrat cel mai bun rezultat în primul tur de scrutin , însă a pierdut la limită în turul doi al alegerilor, în competiție cu Dorin Chirtoacă, care era susținut de componentele AIE. În schimb, comuniștii au obținut majoritatea la limită în Consiliul municipal Chișinău .

Mai mulți deputați părăsesc fracțiunea PCRM

Poziția comuniștilor de a nu coopera cu AIE II în scopul alegerii șefului statului, însoțită de acțiunile de protest organizate de PCRM în mai multe raioane ale țării împotriva activității defectuoase a Alianței de guvernare, dar și boicotarea ședințelor Parlamentului, au dus la noi sciziuni în cadrul formațiunii. Prin urmare, la 4 noiembrie 2011 deputații Igor Dodon, Zinaida Greceanîi și Veronica Abramciuc au anunțat că părăsesc fracțiunea parlamentară a Partidului Comuniștilor și sunt pentru "evitarea alegerilor anticipate, alegerea președintelui țării, reformatarea guvernării și stabilitatea politică și socială . În cele din urmă, cei trei deputați au susținut candidatul AIE, Nicolae Timofti, la funcția de președinte al Republicii Moldova.

De asemenea, pe parcursul anului 2012, deputații comuniști Vadim Mișin, Oleg Babenco, Tatiana Botnariuc, Ion Ceban și Serghei Sîrbu au anunțat că părăsesc fracțiunea PCRM.

PCRM pentru Uniunea Vamală

În ciuda emigrărilor din partid, motivate inclusiv de reticența PCRM de a-și moderniza organele de conducere, la 9 iunie 2012 a fost convocat Congresul VII, unde Vladimir Voronin a fost reales în funcția de președinte. Tot atunci, delegații la congres au adoptat și trei declarații , inclusiv "declarația privind atitudinea PCRM față de procesul de extindere a Uniunii Vamale și constituire a Uniunii Eurasiatice". Prin adoptarea acestei declarații, PCRM se angaja să susțină și să promoveze ideea de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Vamală "Rusia-Belarus-Kazahstan". Totuși, după cum se va vedea mai târziu, ideea integrării în Uniunea Vamală a fost preluată și promovată intens de Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (formațiune condusă de ex-membri comuniști) în alegerile parlamentare din 2014 .

Susținerea dezintegrării alianței de guvernare

Dosirea incidentului tragic, ce s-a întâmplat în luna decembrie 2012 în Pădurea Domnească, la care au participat mai mulți judecători, procurori și funcționari publici, dar și atacurile raider asupra unor instituții financiare din Republica Moldova, au condus la desființarea AIE II. După ce PLDM s-a retras din Alianța pentru Integrare Europeană II, acesta, împreună cu PCRM, au votat pentru desființarea funcției de prim-vicepreședinte al Parlamentului, funcție deținută de reprezentantul PDM, Vladimir Plahotniuc. Totodată, la 28 februarie 2013, Partidul Comuniștilor a înregistrat în Parlament o moțiune de cenzură împotriva Guvernului condus de Vlad Filat, care, în cele din urmă, a fost votată în Parlament. La scurt timp după aceste evenimente, liberal-democrații, cu susținerea PCRM, au votat pentru demiterea președintelui Parlamentului, Marian Lupu, și au abrogat proiectul de lege al PDM privind introducerea sistemului electoral mixt.

"Revoluția de catifea" pentru demiterea Guvernului

Pe fundalul evenimentelor politice, dar și a situației financiar-bancare din țară, alimentate ulterior de parafarea Acordului de Asociere RM – UE, Partidul Comuniștilor a continuat să protesteze împotriva activității Alianței de guvernare. La 23 septembrie 2013 comuniștii au inițiat "acțiuni de nesupunere" și de proteste în toată republica, cu genericul "revoluție de catifea" . Aceste acțiuni, în viziunea comuniștilor, urmau să se finalizeze cu demiterea Guvernului și desfășurarea alegerilor parlamentare anticipate. După ce, în noiembrie 2013, a fost parafat Acordul de Asociere, Partidul Comuniștilor a cerut anularea acestuia și chiar demisia Guvernului Leancă . În plus, comuniștii s-au asociat și promotorilor referendumului din autonomia Găgăuzia, desfășurat la 2 februarie 2014 .

Membri marcanți, excluși din partid

În vara anului 2014, PCRM este marcat de o nouă criză internă. La ședința plenară a CC al PCRM au fost excluși din organele de conducere ale partidului deputații Iurie Muntean, Grigore Petrenco și Marc Tkaciuk. Liderul partidului, Vladimir Voronin, a explicat că cei trei "au fost eliberați din conducerea PCRM pe motiv că sunt greutăți în partid, dar și din cauza neajunsurilor în activitatea lor". Deputații demiși au declarat că decizia a fost una ilegală și contravine statutului partidului.

Ca urmare a acestor acțiuni, inclusiv ascensiunea Partidului Socialiștilor din această perioadă, la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 Partidul Comuniștilor a obținut doar 17,48% din voturi, respectiv 21 mandate de deputat , acesta fiind cel mai mic rezultat înregistrat de comuniști de la primul scrutin parlamentar la care au participat.

Susținerea coaliției minoritare PLDM-PDM

După alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, la 23 ianuarie 2015 PDM, împreună cu PLDM, au semnat Acordul de constituire a coaliției minoritare de guvernare – Alianța Politică pentru Moldova Europeană (APME). Acordul respectiv reprezenta un prim pas în vederea deblocării eforturilor de constituire a unei majorități parlamentare după alegerile parlamentare. Cauzele blocajului proveneau din neînțelegerile cu fracțiunea parlamentară a Partidului Liberal (PL) privind partajarea funcțiilor guvernamentale.

În aceste circumstanțe, PCRM a decis să susțină condiționat coaliția minoritară APME în vederea deblocării constituirii organelor de conducere ale Parlamentului și Guvernului. În acest sens, chiar în ziua constituirii APEM, fracțiunea PCRM a votat, alături de componentele acesteia, pentru alegerea Președintelui Parlamentului din partea PDM, a unui vice-președinte din partea PLDM și a altui vice-președinte din partea PCRM, iar la 18 februarie 2015 cele trei formațiuni au votat pentru numirea în funcția de prim-ministru a tehnocratului Chiril Gaburici, după ce mai devreme PCRM a refuzat să susțină garnitura guvernamentală propusă de Iurie Leancă.

Alegerile locale generale din iunie 2015

La alegerile locale generale din iunie 2015 PCRM a înregistrat la nivel republican rezultate modeste, comparativ cu scrutinele anterioare , cel mai răsunător rezultat negativ a fost înregistrat în mun. Chișinău.

Candidatul PCRM la funcția de primar general, Vasili Chirtoca, s-a ales cu suportul a doar 4,04% din alegători, clasându-se pe locul cinci, iar în Consiliul municipal Chișinău comuniștii au obținut doar 3 mandate.

PCRM "contribuie" la crearea Coaliției de guvernare

Pe fundalul protestelor pașnice de amploare demarate de Platforma Civică "Demnitate și Adevăr", la 15 octombrie 2015, în cadrul primei ședințe a Parlamentului din sesiunea toamnă-iarnă, liderului PLDM, Vlad Filat, i-a fost retrasă imunitatea parlamentară cu votul a 79 de deputați ai fracțiunilor PDM, PL, PCRM și PSRM. Lucrurile au mers și mai departe, astfel încât, la 22 octombrie 2015, un grup de deputați PCRM și PSRM au înregistrat în Parlament moțiunea de cenzură împotriva Guvernului Streleț , care în cele din urmă a fost demis cu votul a 65 de deputați, inclusiv comuniști.

În circumstanțele create, Partidul Comuniștilor s-a arătat deschis spre formarea unei alianței de centru-stânga sau a unei coaliții largi , însă la 21 decembrie 2015, 14 (din 21) deputați comuniști, în frunte cu președintele fracțiunii parlamentare a PCRM, Violeta Ivanov, au anunțat într-o conferință de presă că părăsesc fracțiunea PCRM . Ulterior cei 14 deputați, împreună cu fracțiunea PDM, au anunțat că formează "Platforma Social-Democrată Pentru Moldova".

În perioada care a urmat, PCRM a fost împotriva învestirii Guvernului Filip, a declarat neconstituțională hotărârea Curții Constituționale din 4 martie 2016, prin care a fost dispusă revenirea la alegerea directă a șefului statului și a boicotat alegerile prezidențiale din octombrie 2016. Totodată, a criticat inițiativa PDM și PSRM privind schimbarea sistemului electoral proporțional în sistem electoral mixt și a susținut referendumul de demitere a primarului general, Dorin Chirtoacă (care nu a fost validat, din motivul participării scăzute a alegătorilor).

Gestiunea financiară

Sursele de finanţare ale Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, veniturile acestuia şi principalele categorii de cheltuieli înregistrate anual conform datelor din rapoartele privind gestiunea financiară a partidului prezentate de către PCRM Comisiei Electorale Centrale și Ministerului Justiției.


Anul 2017
Surse de finanţare/ venituri, total 33,358,150.00 lei
1. Subvenţii de la bugetul de stat 5,777,098.00
2.1. Donaţii din partea membrilor de partid 3,690.00


4. Cotizaţii de membru de partid 177,937.00
5. Venituri în urma activităţilor economice 26,015,000.00
6. Alte venituri 1,384,425.00
Plăţi/ cheltuieli, total 4,412,452.46 lei
1. Cheltuieli pentru întreţinerea sediilor 703,135.59
2. Cheltuieli de personal 1,548,290.75
3. Cheltuieli pentru presă şi materiale promoţionale 1,667,866.79
4. Cheltuieli de deplasare în ţară şi în străinătate 76,130.60
5. Cheltuieli pentru telecomunicaţii 53,172.20
6. Cheltuieli pentru primirea delegaţiilor 15,277.00
7. Plata cotizaţiilor în organizaţiile internaţionale 42,229.00
8. Investiţii în bunuri mobile şi imobile 52,290.00
9. Cheltuieli de birotică, comision bancar 92,021.39
11. Cheltuieli pentru organizarea de întruniri 130,656.61
12. Alte cheltuieli 27,692.53
13. Cheltuieli în campania electorală 3,690.00
Anul Venituri Cheltuieli Membri
dec 2018 7,882,398.82 4,392,314.68 11,613
2017 33,358,150.00 4,412,452.46 13,124
2016 6,813,379.88 2,593,375.99 13,635
2015 9,292,640.00 9,456,776.66 17,752
2014 6,643,907.80 6,454,530.23 ~40,000
2013 1,838,080.44 1,881,666.72
2012 5,698,716.00 5,657,419.33
2011 14,496,691.35 14,573,499.27
2009 25,122,358.00 25,246,556.44 ~30,000

Încrederea populației

Procentul populaţiei care are foarte multă sau oarecare încredere în Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, conform datelor Barometrului Opiniei Publice[1].

12.7 12.8% 17.1 9.4 11.0 19.5 31.1 42.2 32.1 40.6 35.1 38.8 40.1 47.2 39.9 35.9 40.5 41.5 57.8 52.4
ian 2019 noi 2018 mai 2018 dec 2017 oct 2016 noi 2015 noi 2014 noi 2013 noi 2012 noi 2011 noi 2010 noi 2009 iul 2009 mar 2009 oct 2008 noi 2007 noi 2006 dec 2005 feb 2005 noi 2004
  1. Barometrul Opiniei Publice // Institutul de Politici Publice