Contextul preelectoral 2019

De la alegeri.md
Salt la: navigare, căutare
Alianțe de guvernare 2014–2019
Alianța Politică pentru Moldova Europeană

23 ianuarie 2015 – 23 iulie 2015
Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Democrat din Moldova (PDM)


Alianța pentru Integrare Europeană III

23 iulie 2015 – 29 octombrie 2015
PLDM, PDM, Partidul Liberal (PL)


Alianța PDM–PL

21 decembrie 2015 – 26 mai 2017
PDM, Platforma Social-Democrată pentru Moldova, PL, Partidul Popular European din Moldova (din 29 iulie 2016)


Alianța PDM–PPEM

26 mai 2017 – prezent
Partidul Democrat din Moldova, Partidul Popular European din Moldova

Alegerile parlamentare ordinare, fixate pentru data de 24 februarie 2019, se desfăşoară într-un context marcat de consecinţele devalizării sistemului bancar, în ajunul alegerilor parlamentare din 2014, şi a crizei social-economice şi politice care a urmat. Eforturile guvernării, conduse de Partidul Democrat din Moldova, de redresare a situaţiei social-economice s-au manifestat pe fundalul deteriorării continue a statului de drept şi a standardelor democratice din ţară. Încrederea scăzută a cetăţenilor în instituţii, relaţiile antagoniste dintre putere şi o parte a opoziţiei, exprimarea îngrijorării partenerilor de dezvoltare faţă de procesul electoral, respectarea drepturilor omului şi libertatea mass-media, lipsa progreselor în investigarea fraudei bancare etc., formează un context preelectoral neobişnuit de tensionat. În circumstanţele menţionate, revenirea la normalitate, pe plan intern şi extern, este condiţionată de organizarea şi desfăşurarea unor alegeri parlamentare libere şi corecte, potrivit cu standardele şi bunele practici electorale internaţionale.

Nivelul standardelor democratice din ţară creează premisele pentru desfăşurarea unor alegeri libere şi corecte. La rândul lor, ultimele le influenţează pe primele. În acest context, este esenţială atitudinea şi încrederea cetăţenilor în instituţiile statului şi în procesele, inclusiv cel electoral, desfăşurate sub auspiciile acestora. De asemenea, pentru ca alegerile să fie libere şi corecte este esenţial ca legislaţia electorală să corespundă standardelor stabilite de instituţiile internaţionale specializate – Consiliul Europei, OSCE etc., reflectarea procesului electoral în mass-media să fie echilibrat şi corect, regulile de finanţare a concurenţilor electorali, inclusiv din surse publice, şi a campaniilor acestora să fie transparente şi proporţionale ponderii susţinerii alegătorilor. Factorii menţionaţi, în ansamblul lor reprezintă elemente esenţiale pentru modelarea contextului preelectoral.

Starea democraţiei în Republica Moldova

Starea democraţiei din Republica Moldova poate fi estimată obiectiv prin prisma aprecierilor dintr-un şir de documente oficiale ale instituţiilor specializate din ţară, partenerilor de dezvoltare, agenţiilor internaţionale, instituţiilor sociologice care măsoară periodic percepţiile cetăţenilor Republicii Moldova. În acest sens, rapoartele anuale şi tematice ale Instituţiei Ombudsman-ului atestă probleme majore în domeniul drepturilor omului. Cel mai elocvent exemplu în acest sens a fost expulzarea în septembrie 2018 a unui grup de persoane de origine turcă din administraţia Liceului Teoretic moldo-turc “Orizont”, sub pretextul existenţei unor ameninţări la adresa securităţii naţionale. Potrivit Ombudsmanului, în cazul respectiv au fost sfidate în mod flagrant angajamentele internaţionale privind respectarea drepturilor omului asumate de către Republica Moldova, în principal, prin aderarea la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; Convenţia ONU împotriva torturii şi altor tratamente; Convenţia privind statutul refugiaţilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951[1].

Spectrul larg al problemelor referitoare la drepturile omului, elucidate în rapoartele Ombudsmanului, se regăsesc şi în Raportul Departamentului de Stat al SUA: Moldova 2017 Human Rights Report. Printre cele mai grave probleme sunt enumerate: aplicarea torturii în penitenciare şi instituţiile psihoneurologice, aplicarea arbitrară a arestului sau detenţiei, justiţia selectivă, cu uşile închise, restricţionarea dreptului la informaţie, corupţia, traficul de fiinţe umane etc. Cu referire la alegerile parlamentare precedente, Raportul menţionează îngrijorarea faţă de practica excluderii unor concurenţi electorali şi admiterea participării la alegeri a clonelor, avându-se în vedere excluderea Partidului “Patria” şi menţinerea în competiţie a Partidului Comunist Reformator din Moldova (PCR), iradiat din registrul partidelor abia peste jumătate de an după alegerile parlamentare din 2014.

Şi un şir de documente ale instituţiilor Uniunii Europene au atestat abateri de la principiile democratice. Rezoluţia Parlamentului European din 14 noiembrie 2018[2] listează şirul de documente referitoare la modalitatea implementării Acordului de Asociere UE – Republica Moldova din ultimii ani, prezentând de o manieră sintetică, atât realizările guvernării în domeniul redresării economiei, cât şi derapajele anti-democratice. Ca urmare a evoluţiilor negative în domeniul respectării standardelor democratice, în 2017 UE a sistat plata ultimelor două tranşe aferente programului de sprijin bugetar pentru reformele din sectorul justiţiei. În 2018 UE a suspendat şi plata primei tranşe aferente asistenţei macrofinanciare din cauza neîndeplinirii condiţiilor anexate deciziei din 4 iulie 2017 a Parlamentului European şi a Consiliului, care specifica că o condiţie prealabilă pentru acordarea asistenţei macrofinanciare este ca ţara beneficiară să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit şi statul de drept, şi să garanteze respectarea drepturilor omului. În acest context, Rezoluţia Parlamentului European a exprimat preocuparea profundă cu privire la regresele în privinţa standardelor democratice din Moldova, valori de bază, la care Moldova a subscris în special în cadrul Acordului de Asociere, cum ar fi: funcţionarea statul de drept – inclusiv independenţa şi imparţialitatea sistemului judiciar şi extrădarea/răpirea recentă a unor cetăţeni turci în Turcia din cauza pretinselor legături ale acestora cu mişcarea Gülen, cu încălcarea principiului statului de drept şi a drepturilor fundamentale ale omului.

Aprecierile din rapoartele Ombudsmanului, Departamentului de Stat şi ultimele rezoluţii ale Parlamentului European reflectă tendinţe corespunzătoare estimărilor independente, efectuate de agenţia britanică The Economist Intelligence Unit (EIU). În baza unei metodologii elaborate, EIU calculează anual Indicele Democraţiei (ID) în lume pe o scară de la “0” la “10”, având la bază 60 de indicatori, grupaţi în cinci categorii: alegeri libere şi corecte, libertăţi civile, funcţionarea guvernului, participare politică şi cultură politică. Potrivit scorului, cele 167 de ţări au calificative de state cu democraţii depline (scorul 8-10), democraţii defectuoase (6-8), regimuri hibride (4-6), regimuri autoritare (0-4). În perioada 2009-2018, Moldova a pierdut constant poziţii în clasament – alunecând în jos, de pe poziţia 62 pe 78. Potrivit ID, în 2017 Republica Moldova a trecut din categoria statelor cu democraţii defectuoase în cea cu regim hibrid. Cel mai substanţial regres s-a înregistrat la categoriile libertăţi civile şi alegeri libere şi corecte.

Încrederea cetăţenilor în instituţii

În ajunul alegerilor parlamentare încrederea cetăţenilor în instituţiile publice este destul de scăzută, deşi în ultimii doi ani a crescut semnificativ, practic dublându-se faţă de nivelul din toiul crizei social-economice şi politice din 2015–2016, provocate de devalizarea sistemul bancar. Creşterea încrederii în instituţii a coincis cu revenirea la alegerea directă a şefului statului. Este explicabil că alegerea directă a şefului statului în octombrie-noiembrie 2016 a influenţat cardinal încrederea în instituţia Preşedinţiei. Dar, în acelaşi timp, s-a observat o corelaţie foarte puternică între creşterea încrederii în Preşedinţie, pe de o parte, şi creşterea încrederii în alte instituţii publice – Guvern şi Parlament.

Încrederea în instituţiile de drept corelează cu încrederea în instituţiile reprezentative şi administrative. Este de remarcat că încrederea în poliţie, care e responsabilă de menţinerea ordinii publice, este substanţial mai mare decât încrederea în organele justiţiei.

Şi încrederea în instituţiile societăţii civile a cunoscut un declin semnificativ, şi în acest caz observându-se o corelaţie foarte strânsă cu declinul încrederii în instituţiile publice. Totuşi, este de remarcat descreşterea încrederii în organizaţiile religioase şi mass-media, explicaţia datorându-se, în primul caz, implicării Bisericii în alegerile prezidenţiale din 2016, iar în al doilea caz, reflectării părtinitoare a evenimentelor social-politice, în interesul proprietarilor instituţiilor media.

Încrederea în organizaţiile non-guvernamentale, care au un rol în monitorizarea proceselor democratice, inclusiv a alegerilor, este comparabilă cu cea în instituţiile publice şi semnificativ mai mare decât încrederea în partidele politice – principalii actori electorali. Potrivit datelor BOP[3], încrederea în principala instituţie specializată pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor – Comisia Electorală Centrală, este comparabilă cu încrederea în organizaţiile neguvernamentale (25–30%), la fel ca şi încrederea în Curtea Constituţională, care are sarcina validării rezultatelor alegerilor.

Cadrul legal privind alegerile şi procesul electoral

Cadrul legal referitor la organizarea şi desfăşurarea alegerilor este unul complex, cuprinzând prevederile Constituţiei Republicii Moldova, Codului electoral, Legii privind partidele politice, Codului contravenţional, Codului penal etc. În raportul final al Misiunii de Observare a Alegerilor (OSCE/ODIHR) pentru alegerile parlamentare din 2014 se menţionează că cadrul legal, în general, oferă o bază adecvată pentru desfăşurarea unor alegeri democratice, în pofida unui şir de neajunsuri enumerate în document. Însă după alegerile din 2014, legislaţia electorală a fost modificată cardinal, fiind schimbat sistemul electoral proporţional cu cel mixt şi revizuită substanţial legislaţia la capitolul finanţării partidelor şi a campaniilor electorale. Sistemul electoral mixt se aplică pentru prima dată la alegerea Parlamentului Republicii Moldova, de acea, comportă multe necunoscute şi îngrijorări.

În Republica Moldova tentativele de modificare a sistemului electoral au o istorie de cel puţin 15 ani, dar abia în 2017 acest lucru a reuşit. Despre avantajele acestuia ştim din experienţa statelor cu democraţii consacrate, iar despre dezavantaje – din experienţa statelor cu democraţii defectuoase sau cu regimuri hibride, precum cel din Republica Moldova. De aici au apărut şi atitudinile controversate faţă de trecerea la sistemul mixt, precum şi recomandările descurajatoare ale Comisiei de la Veneţia şi îngrijorările partenerilor de dezvoltare. Anume în acest context, sunt importante opiniile Comisiei de la Veneţia, exprimate în cooperare cu OSCE/ODIHR. În perioada 2014–2018 au fost emise trei opinii în privinţa schimbării şi utilizării sistemului electoral mixt pentru alegerile parlamentare – două până la modificare, în 2014 şi 2017, şi respectiv, după introducerea sistemului mixt, în 2018. Aceste opinii, şi nu influenţele obscure, au determinat ca Rezoluţia Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 să exprime în mod repetat preocuparea referitoare la modificarea sistemului electoral în iulie 2017 în pofida recomandărilor negative ale instituţiilor menţionate. A urmat aprofundarea deteriorării standardelor democratice prin deciziile de invalidare în iunie 2018 a alegerilor locale din municipiul Chişinău pe motive neconcludente. Dar au fost menţionate şi antecedente – cazuri când participarea cetăţenilor a fost restricţionată, de pildă prin respingerea de către Comisia Electorală Centrală, în martie 2018, a solicitării de organizare a unui referendum pe tema modificărilor aduse sistemului electoral etc.

Aşadar, îngrijorarea partenerilor de dezvoltare pentru deteriorarea procesului electoral din Republica Moldova nu este bazată pe exagerarea aspectelor unui singur caz – invalidarea alegerilor primarului municipiului Chişinău în 2018, ci pe un şir de evenimente ce au avut loc în perioadă 2014–2018, relativ scurtă:

  • excluderea unui concurent din competiţia electorală (Partidul “Patria” în 2014) chiar în ajunul alegerilor, când alegătorii şi-au creat o anumită atitudine;
  • reacţii întârziate pentru excluderea din competiţia electorală a unui partid clonă (Partidul Comunist Reformator din Moldova în 2014), problemă soluţionată peste aproximativ jumătate de an după ce fusese deturnate voturile a unui segment impunător de alegători;
  • crearea condiţiilor artificiale pentru a face imposibilă iniţierea referendumurilor constituţionale de către cetăţeni (aplicarea supremaţiei prevederilor unei legi organice faţă de cele constituţionale – este cazul legii privind organizarea administrativă a teritoriului, care desconsideră proporţia stabilită de Constituţie pentru numărul de semnături necesare a fi colectate într-un raion, menţinându-le pe cele pentru judeţe de patru ori mai mari decât raioanele);
  • blocarea iniţiativelor de iniţierea a referendumurilor legislative de către cetăţeni pe motive tehnice, neesenţiale;
  • invalidarea unor alegeri valabile pe motive neconcludente.

Libertatea presei

Libertatea presei este o problemă conştientizată pe deplin de autorităţile moldovene. Dovadă în acest sens este Foaia de parcurs privind agenda de reforme prioritare – document politic agreat la nivel de Guvern şi Parlament pentru redemararea proceselor de reformare a unor sectoare-cheie pentru buna funcţionare a statului. Foaia de parcurs a fost elaborată ca răspuns la îngrijorările enunţate în Concluziile Consiliului Afacerilor Externe al Uniunii Europene din 15 februarie 2016, dar şi de alţi parteneri de dezvoltare şi societatea civilă din Republica Moldova. Una din priorităţile Foii de parcurs a fost asigurarea libertăţii mass-media.

Peste un an de la raportarea îndeplinirii de către autorităţi a obligaţiunilor din Foaia de parcurs, organizaţiile de media din Republica Moldova au publicat un Memoriu privind libertatea presei în Republica Moldova în care s-a constatat tendinţe de regres şi perpetuarea vechilor probleme:

  • concentrarea mass-media sau concurenţa neloială, la care s-au adăugat manifestări noi ale limitării accesului la informaţie, cauzate de interpretarea abuzivă a Legii privind protecţia datelor cu caracter personal, sau unele încercări de a controla domeniul online din ţară.
  • implicarea factorului politic în activitatea autorităţii de reglementare a audiovizualului;
  • acapararea de către politicieni a instituţiilor mass-media importante şi influente – în principal, instituţii audiovizuale;
  • impunerea, de facto, a agendei politice pentru un număr mare de mass-media;
  • utilizarea presei în scopuri politice şi mimarea unei cooperări a politicului cu media independentă.

La doi ani de la raportarea implementării Foii de parcurs, Rezoluţia Parlamentului European, de asemenea, constată degradarea libertăţii media, întrucât:

  • Transparency International a plasat Republica Moldova pe locul 122 din 180 de ţări în clasamentul său din 2017 întocmit pe baza indicelui de percepţie a corupţiei, alături de Azerbaidjan şi Mali;
  • Reporteri fără Frontiere a plasat Republica Moldova pe locul 81 din 180 de ţări în clasamentul mondial al libertăţii presei, un regres în raport cu locul 56 ocupat în 2014.

Finanţarea şi resursele partidelor

Problema finanţării partidelor şi a campaniilor electorale are o istorie îndelungată. În Foaia de parcurs privind agenda de reforme prioritare, implementată în 2016, autorităţile şi-au propus consolidarea transparenţei finanţării partidelor şi responsabilitatea candidaţilor aleşi. În an mai târziu, în decembrie 2017, Comisia de la Veneţia, în cooperare cu ODIHR/OSCE, a emis Opinia privind cadrul legal al Republicii Moldova referitor la finanţarea partidelor şi campaniilor electorale, în care a constat nesoluţionarea unui şir de probleme, rămăsese încă din perioada 2013–2017, la care s-au adăugat altele noi. Principalele recomandări ale instituţiilor menţionate s-au referit la:

  • Aprobarea donaţiilor către partide, în limite strict definite, din partea cetăţenilor moldoveni cu venituri obţinute peste hotare, asigurând transparenţa acestora;
  • Atribuirea CEC a competenţelor necesare, cu un mandat bine definit, pentru auditul financiar al partidelor politice;
  • Consolidarea regimului de sancţiuni pentru încălcarea prevederilor privind finanţarea partidelor etc.

În raportul Promo-LEX Finanţarea partidelor politice în Republica Moldova (Semestrul I, 2018), precum şi într-un şir de alte studii au fost constate unele evoluţii pozitive, însă numărul problemelor şi atitudinea părtinitoare a instituţiilor publice, manifestată în procesul de monitorizare şi îndeosebi, în cel de sancţionare a partidelor politice pentru încălcarea legislaţiei privind finanţarea, lasă loc pentru îngrijorări serioase în privinţa finanţării corecte a partidelor:

  • Lipsa investigaţiei cazurilor documentate a finanţării ilegale a partidelor aflate la guvernare;
  • Tratamentul diferenţiat a autorităţilor competente faţă de încălcarea legislaţiei şi a regulamentelor CEC privind finanţarea partidelor politice – indulgent faţă de partidele aflate la guvernare şi de hărţuire a partidelor de opoziţie;
  • Refuzul audierii cazurilor de utilizare de către partide a fundaţiilor de caritate în scopuri politice şi electorale, cu încălcarea vădită prevederilor legale;
  • Ignorarea propunerilor partidelor din opoziţia parlamentară privind amendarea legislaţiei şi limitarea posibilităţilor transferului de influenţă abuzivă asupra partidului a efectelor actelor de caritate şi controlului mass-media de către liderii formaţiunilor – proprietari ai instituţiilor media şi fondatori ai organizaţiilor de caritate.

Concluzii

Contextul preelectoral marcat de deteriorarea standardelor democratice, încrederea scăzută a cetățenilor în instituții, lipsa consensului larg privind modificarea sistemului electoral, potențialul foarte înalt de distorsionare a spațiului informațional de către media afiliată partidelor politice, condițiile inegale și nedrepte de finanțare a partidelor, sugerează pericole majore pentru escaladarea tensiunilor social-politice și eventuala subminare a unui proces electoral liber și corect la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019.

În acest context, primul și cel mai important pas în vedere detensionării situației urmează să vină din partea autorităților publice. Acesta urmează să fie perceput ca atare de către formațiunile de opoziție, care reclamă abuzuri și derapaje antidemocratice din partea guvernării în procesul de pregătire pentru alegeri, cum ar fi amendarea legislației electorale chiar în ajunul campaniei electorale, prin anularea zilei tăcerii, organizarea unui referendum populist în ziua alegerilor etc.

Condiționarea revenirii la normalitate în relațiile cu partenerii de dezvoltare, în eventualitatea organizării unor alegeri libere și corecte, este justificată prin faptul că o guvernare legitimă rezultă dintr-un proces electoral liber și corect. În acest sens, este de așteptat că asigurările făcute de către exponenții guvernării partenerilor de dezvoltare privind determinarea autorităților de a asigura desfășurarea unor alegeri libere și transparente, va depăși nivelul unui simplu discurs retoric și va fi resimțit atât de partidele de opoziție, cât și de simplii cetățeni.