Contextul preelectoral 2019

De la alegeri.md
Versiunea din 29 iunie 2019 16:44, autor: Admin3 (Discuție | contribuții)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Republica Moldova, de la promisiuni la realizări

Evoluții pe principalele domenii de activitate în perioada 2014–2018

Analiză a performanței Guvernului Republicii Moldova prin prisma promisiunilor electorale făcute de către Partidul Democrat din Moldova în alegerile parlamentare 2014.

Alianțe de guvernare 2014–2019
Alianța Politică pentru Moldova Europeană

23 ianuarie 2015 – 23 iulie 2015
Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM), Partidul Democrat din Moldova (PDM)


Alianța pentru Integrare Europeană III

23 iulie 2015 – 29 octombrie 2015
PLDM, PDM, Partidul Liberal (PL)


Alianța PDM–PL

21 decembrie 2015 – 26 mai 2017
PDM, Platforma Social-Democrată pentru Moldova, PL, Partidul Popular European din Moldova (din 29 iulie 2016)


Alianța PDM–PPEM

26 mai 2017 – 8 iunie 2019
Partidul Democrat din Moldova, Partidul Popular European din Moldova

Alegerile parlamentare ordinare, fixate pentru data de 24 februarie 2019, se desfășoară într-un context marcat de consecințele devalizării sistemului bancar, în ajunul alegerilor parlamentare din 2014, și a crizei social-economice și politice care a urmat.

În perioada 2014–2018 Moldova a fost guvernată de forțe politice alese în Parlamentul de legislatura XX-a la 30 noiembrie 2014: Partidul Socialiștilor din Republica Moldova – cu 25 mandate, Partidul Liberal Democrat din Moldova – 23 mandate, Partidul Comuniștilor din Republica Moldova – 21 mandate, Partidul Democrat din Moldova – 19 mandate și Partidul Liberal – 13 mandate. Raportul de putere în Parlament s-a schimbat rapid după alegeri, iar urmare a fluctuațiilor inter-partinice un șir de deputați și-au părăsit fracțiunea, majoritatea dintre ei aderând la fracțiunea PDM. Aceasta a devenit cea mai numeroasă fracțiune, fapt ce i-a permis să contribuie la depășirea instabilității politice prin coagularea unei majorități parlamentare. Noul guvern al Republicii Moldova a fost învestit la 20 ianuarie 2016 fiind condus de prim-vicepreședintele PDM Pavel Filip. Prin urmare, Partidul Democrat din Moldova a avut posibilitatea să elaboreze și să implementeze un Program de Activitate a Guvernului în baza platformei electorale care i-a adus în Parlament.

Eforturile guvernării, conduse de Partidul Democrat din Moldova, de redresare a situației social-economice s-au manifestat pe fundalul deteriorării continue a statului de drept și a standardelor democratice din țară. Încrederea scăzută a cetățenilor în instituții, relațiile antagoniste dintre putere și o parte a opoziției, exprimarea îngrijorării partenerilor de dezvoltare față de procesul electoral, respectarea drepturilor omului și libertatea mass-media, lipsa progreselor în investigarea fraudei bancare etc., formează un context preelectoral neobișnuit de tensionat. În circumstanțele menționate, revenirea la normalitate, pe plan intern și extern, este condiționată de organizarea și desfășurarea unor alegeri parlamentare libere și corecte, potrivit cu standardele și bunele practici electorale internaționale.

Nivelul standardelor democratice din țară creează premisele pentru desfășurarea unor alegeri libere și corecte. La rândul lor, ultimele le influențează pe primele. În acest context, este esențială atitudinea și încrederea cetățenilor în instituțiile statului și în procesele, inclusiv cel electoral, desfășurate sub auspiciile acestora. De asemenea, pentru ca alegerile să fie libere și corecte este esențial ca legislația electorală să corespundă standardelor stabilite de instituțiile internaționale specializate – Consiliul Europei, OSCE etc., reflectarea procesului electoral în mass-media să fie echilibrat și corect, regulile de finanțare a concurenților electorali, inclusiv din surse publice, și a campaniilor acestora să fie transparente și proporționale ponderii susținerii alegătorilor. Factorii menționați, în ansamblul lor reprezintă elemente esențiale pentru modelarea contextului preelectoral.

Starea democrației în Republica Moldova

Starea democrației din Republica Moldova poate fi estimată obiectiv prin prisma aprecierilor dintr-un șir de documente oficiale ale instituțiilor specializate din țară, partenerilor de dezvoltare, agențiilor internaționale, instituțiilor sociologice care măsoară periodic percepțiile cetățenilor Republicii Moldova. În acest sens, rapoartele anuale și tematice ale Instituției Ombudsman-ului atestă probleme majore în domeniul drepturilor omului. Cel mai elocvent exemplu în acest sens a fost expulzarea în septembrie 2018 a unui grup de persoane de origine turcă din administrația Liceului Teoretic moldo-turc “Orizont”, sub pretextul existenței unor amenințări la adresa securității naționale. Potrivit Ombudsmanului, în cazul respectiv au fost sfidate în mod flagrant angajamentele internaționale privind respectarea drepturilor omului asumate de către Republica Moldova, în principal, prin aderarea la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; Convenția ONU împotriva torturii și altor tratamente; Convenția privind statutul refugiaților, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951[1].

Spectrul larg al problemelor referitoare la drepturile omului, elucidate în rapoartele Ombudsmanului, se regăsesc și în Raportul Departamentului de Stat al SUA: Moldova 2017 Human Rights Report. Printre cele mai grave probleme sunt enumerate: aplicarea torturii în penitenciare și instituțiile psihoneurologice, aplicarea arbitrară a arestului sau detenției, justiția selectivă, cu ușile închise, restricționarea dreptului la informație, corupția, traficul de ființe umane etc. Cu referire la alegerile parlamentare precedente, Raportul menționează îngrijorarea față de practica excluderii unor concurenți electorali și admiterea participării la alegeri a clonelor, avându-se în vedere excluderea Partidului “Patria” și menținerea în competiție a Partidului Comunist Reformator din Moldova (PCR), iradiat din registrul partidelor abia peste jumătate de an după alegerile parlamentare din 2014.

Și un șir de documente ale instituțiilor Uniunii Europene au atestat abateri de la principiile democratice. Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018[2] listează șirul de documente referitoare la modalitatea implementării Acordului de Asociere UE – Republica Moldova din ultimii ani, prezentând de o manieră sintetică, atât realizările guvernării în domeniul redresării economiei, cât și derapajele anti-democratice. Ca urmare a evoluțiilor negative în domeniul respectării standardelor democratice, în 2017 UE a sistat plata ultimelor două tranșe aferente programului de sprijin bugetar pentru reformele din sectorul justiției. În 2018 UE a suspendat și plata primei tranșe aferente asistenței macrofinanciare din cauza neîndeplinirii condițiilor anexate deciziei din 4 iulie 2017 a Parlamentului European și a Consiliului, care specifica că o condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare este ca țara beneficiară să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În acest context, Rezoluția Parlamentului European a exprimat preocuparea profundă cu privire la regresele în privința standardelor democratice din Moldova, valori de bază, la care Moldova a subscris în special în cadrul Acordului de Asociere, cum ar fi: funcționarea statul de drept – inclusiv independența și imparțialitatea sistemului judiciar și extrădarea/răpirea recentă a unor cetățeni turci în Turcia din cauza pretinselor legături ale acestora cu mișcarea Gülen, cu încălcarea principiului statului de drept și a drepturilor fundamentale ale omului.

Aprecierile din rapoartele Ombudsmanului, Departamentului de Stat și ultimele rezoluții ale Parlamentului European reflectă tendințe corespunzătoare estimărilor independente, efectuate de agenția britanică The Economist Intelligence Unit (EIU). În baza unei metodologii elaborate, EIU calculează anual Indicele Democrației (ID) în lume pe o scară de la “0” la “10”, având la bază 60 de indicatori, grupați în cinci categorii: alegeri libere și corecte, libertăți civile, funcționarea guvernului, participare politică și cultură politică. Potrivit scorului, cele 167 de țări au calificative de state cu democrații depline (scorul 8-10), democrații defectuoase (6-8), regimuri hibride (4-6), regimuri autoritare (0-4). În perioada 2009-2018, Moldova a pierdut constant poziții în clasament – alunecând în jos, de pe poziția 62 pe 78. Potrivit ID, în 2017 Republica Moldova a trecut din categoria statelor cu democrații defectuoase în cea cu regim hibrid. Cel mai substanțial regres s-a înregistrat la categoriile libertăți civile și alegeri libere și corecte.

Încrederea cetățenilor în instituții

În ajunul alegerilor parlamentare încrederea cetățenilor în instituțiile publice este destul de scăzută, deși în ultimii doi ani a crescut semnificativ, practic dublându-se față de nivelul din toiul crizei social-economice și politice din 2015–2016, provocate de devalizarea sistemul bancar. Creșterea încrederii în instituții a coincis cu revenirea la alegerea directă a șefului statului. Este explicabil că alegerea directă a șefului statului în octombrie-noiembrie 2016 a influențat cardinal încrederea în instituția Președinției. Dar, în același timp, s-a observat o corelație foarte puternică între creșterea încrederii în Președinție, pe de o parte, și creșterea încrederii în alte instituții publice – Guvern și Parlament.

Încrederea în instituțiile de drept corelează cu încrederea în instituțiile reprezentative și administrative. Este de remarcat că încrederea în poliție, care e responsabilă de menținerea ordinii publice, este substanțial mai mare decât încrederea în organele justiției.

Și încrederea în instituțiile societății civile a cunoscut un declin semnificativ, și în acest caz observându-se o corelație foarte strânsă cu declinul încrederii în instituțiile publice. Totuși, este de remarcat descreșterea încrederii în organizațiile religioase și mass-media, explicația datorându-se, în primul caz, implicării Bisericii în alegerile prezidențiale din 2016, iar în al doilea caz, reflectării părtinitoare a evenimentelor social-politice, în interesul proprietarilor instituțiilor media.

Încrederea în organizațiile non-guvernamentale, care au un rol în monitorizarea proceselor democratice, inclusiv a alegerilor, este comparabilă cu cea în instituțiile publice și semnificativ mai mare decât încrederea în partidele politice – principalii actori electorali. Potrivit datelor BOP[3], încrederea în principala instituție specializată pentru organizarea și desfășurarea alegerilor – Comisia Electorală Centrală, este comparabilă cu încrederea în organizațiile neguvernamentale (25–30%), la fel ca și încrederea în Curtea Constituțională, care are sarcina validării rezultatelor alegerilor.

Cadrul legal privind alegerile și procesul electoral

Cadrul legal referitor la organizarea și desfășurarea alegerilor este unul complex, cuprinzând prevederile Constituției Republicii Moldova, Codului electoral, Legii privind partidele politice, Codului contravențional, Codului penal etc. În raportul final al Misiunii de Observare a Alegerilor (OSCE/ODIHR) pentru alegerile parlamentare din 2014 se menționează că cadrul legal, în general, oferă o bază adecvată pentru desfășurarea unor alegeri democratice, în pofida unui șir de neajunsuri enumerate în document. Însă după alegerile din 2014, legislația electorală a fost modificată cardinal, fiind schimbat sistemul electoral proporțional cu cel mixt și revizuită substanțial legislația la capitolul finanțării partidelor și a campaniilor electorale. Sistemul electoral mixt se aplică pentru prima dată la alegerea Parlamentului Republicii Moldova, de acea, comportă multe necunoscute și îngrijorări.

În Republica Moldova tentativele de modificare a sistemului electoral au o istorie de cel puțin 15 ani, dar abia în 2017 acest lucru a reușit. Despre avantajele acestuia știm din experiența statelor cu democrații consacrate, iar despre dezavantaje – din experiența statelor cu democrații defectuoase sau cu regimuri hibride, precum cel din Republica Moldova. De aici au apărut și atitudinile controversate față de trecerea la sistemul mixt, precum și recomandările descurajatoare ale Comisiei de la Veneția și îngrijorările partenerilor de dezvoltare. Anume în acest context, sunt importante opiniile Comisiei de la Veneția, exprimate în cooperare cu OSCE/ODIHR. În perioada 2014–2018 au fost emise trei opinii în privința schimbării și utilizării sistemului electoral mixt pentru alegerile parlamentare – două până la modificare, în 2014 și 2017, și respectiv, după introducerea sistemului mixt, în 2018. Aceste opinii, și nu influențele obscure, au determinat ca Rezoluția Parlamentului European din 14 noiembrie 2018 să exprime în mod repetat preocuparea referitoare la modificarea sistemului electoral în iulie 2017 în pofida recomandărilor negative ale instituțiilor menționate. A urmat aprofundarea deteriorării standardelor democratice prin deciziile de invalidare în iunie 2018 a alegerilor locale din municipiul Chișinău pe motive neconcludente. Dar au fost menționate și antecedente – cazuri când participarea cetățenilor a fost restricționată, de pildă prin respingerea de către Comisia Electorală Centrală, în martie 2018, a solicitării de organizare a unui referendum pe tema modificărilor aduse sistemului electoral etc.

Așadar, îngrijorarea partenerilor de dezvoltare pentru deteriorarea procesului electoral din Republica Moldova nu este bazată pe exagerarea aspectelor unui singur caz – invalidarea alegerilor primarului municipiului Chișinău în 2018, ci pe un șir de evenimente ce au avut loc în perioadă 2014–2018, relativ scurtă:

  • excluderea unui concurent din competiția electorală (Partidul “Patria” în 2014) chiar în ajunul alegerilor, când alegătorii și-au creat o anumită atitudine;
  • reacții întârziate pentru excluderea din competiția electorală a unui partid clonă (Partidul Comunist Reformator din Moldova în 2014), problemă soluționată peste aproximativ jumătate de an după ce fusese deturnate voturile a unui segment impunător de alegători;
  • crearea condițiilor artificiale pentru a face imposibilă inițierea referendumurilor constituționale de către cetățeni (aplicarea supremației prevederilor unei legi organice față de cele constituționale – este cazul legii privind organizarea administrativă a teritoriului, care desconsideră proporția stabilită de Constituție pentru numărul de semnături necesare a fi colectate într-un raion, menținându-le pe cele pentru județe de patru ori mai mari decât raioanele);
  • blocarea inițiativelor de inițierea a referendumurilor legislative de către cetățeni pe motive tehnice, neesențiale;
  • invalidarea unor alegeri valabile pe motive neconcludente.

Libertatea presei

Libertatea presei este o problemă conștientizată pe deplin de autoritățile moldovene. Dovadă în acest sens este Foaia de parcurs privind agenda de reforme prioritare – document politic agreat la nivel de Guvern și Parlament pentru redemararea proceselor de reformare a unor sectoare-cheie pentru buna funcționare a statului. Foaia de parcurs a fost elaborată ca răspuns la îngrijorările enunțate în Concluziile Consiliului Afacerilor Externe al Uniunii Europene din 15 februarie 2016, dar și de alți parteneri de dezvoltare și societatea civilă din Republica Moldova. Una din prioritățile Foii de parcurs a fost asigurarea libertății mass-media.

Peste un an de la raportarea îndeplinirii de către autorități a obligațiunilor din Foaia de parcurs, organizațiile de media din Republica Moldova au publicat un Memoriu privind libertatea presei în Republica Moldova în care s-a constatat tendințe de regres și perpetuarea vechilor probleme:

  • concentrarea mass-media sau concurența neloială, la care s-au adăugat manifestări noi ale limitării accesului la informație, cauzate de interpretarea abuzivă a Legii privind protecția datelor cu caracter personal, sau unele încercări de a controla domeniul online din țară.
  • implicarea factorului politic în activitatea autorității de reglementare a audiovizualului;
  • acapararea de către politicieni a instituțiilor mass-media importante și influente – în principal, instituții audiovizuale;
  • impunerea, de facto, a agendei politice pentru un număr mare de mass-media;
  • utilizarea presei în scopuri politice și mimarea unei cooperări a politicului cu media independentă.

La doi ani de la raportarea implementării Foii de parcurs, Rezoluția Parlamentului European, de asemenea, constată degradarea libertății media, întrucât:

  • Transparency International a plasat Republica Moldova pe locul 122 din 180 de țări în clasamentul său din 2017 întocmit pe baza indicelui de percepție a corupției, alături de Azerbaidjan și Mali;
  • Reporteri fără Frontiere a plasat Republica Moldova pe locul 81 din 180 de țări în clasamentul mondial al libertății presei, un regres în raport cu locul 56 ocupat în 2014.

Finanțarea și resursele partidelor

Problema finanțării partidelor și a campaniilor electorale are o istorie îndelungată. În Foaia de parcurs privind agenda de reforme prioritare, implementată în 2016, autoritățile și-au propus consolidarea transparenței finanțării partidelor și responsabilitatea candidaților aleși. În an mai târziu, în decembrie 2017, Comisia de la Veneția, în cooperare cu ODIHR/OSCE, a emis Opinia privind cadrul legal al Republicii Moldova referitor la finanțarea partidelor și campaniilor electorale, în care a constat nesoluționarea unui șir de probleme, rămăsese încă din perioada 2013–2017, la care s-au adăugat altele noi. Principalele recomandări ale instituțiilor menționate s-au referit la:

  • Aprobarea donațiilor către partide, în limite strict definite, din partea cetățenilor moldoveni cu venituri obținute peste hotare, asigurând transparența acestora;
  • Atribuirea CEC a competențelor necesare, cu un mandat bine definit, pentru auditul financiar al partidelor politice;
  • Consolidarea regimului de sancțiuni pentru încălcarea prevederilor privind finanțarea partidelor etc.

În raportul Promo-LEX Finanțarea partidelor politice în Republica Moldova (Semestrul I, 2018), precum și într-un șir de alte studii au fost constate unele evoluții pozitive, însă numărul problemelor și atitudinea părtinitoare a instituțiilor publice, manifestată în procesul de monitorizare și îndeosebi, în cel de sancționare a partidelor politice pentru încălcarea legislației privind finanțarea, lasă loc pentru îngrijorări serioase în privința finanțării corecte a partidelor:

  • Lipsa investigației cazurilor documentate a finanțării ilegale a partidelor aflate la guvernare;
  • Tratamentul diferențiat a autorităților competente față de încălcarea legislației și a regulamentelor CEC privind finanțarea partidelor politice – indulgent față de partidele aflate la guvernare și de hărțuire a partidelor de opoziție;
  • Refuzul audierii cazurilor de utilizare de către partide a fundațiilor de caritate în scopuri politice și electorale, cu încălcarea vădită prevederilor legale;
  • Ignorarea propunerilor partidelor din opoziția parlamentară privind amendarea legislației și limitarea posibilităților transferului de influență abuzivă asupra partidului a efectelor actelor de caritate și controlului mass-media de către liderii formațiunilor – proprietari ai instituțiilor media și fondatori ai organizațiilor de caritate.

Concluzii

Contextul preelectoral marcat de deteriorarea standardelor democratice, încrederea scăzută a cetățenilor în instituții, lipsa consensului larg privind modificarea sistemului electoral, potențialul foarte înalt de distorsionare a spațiului informațional de către media afiliată partidelor politice, condițiile inegale și nedrepte de finanțare a partidelor, sugerează pericole majore pentru escaladarea tensiunilor social-politice și eventuala subminare a unui proces electoral liber și corect la alegerile parlamentare din 24 februarie 2019.

În acest context, primul și cel mai important pas în vedere detensionării situației urmează să vină din partea autorităților publice. Acesta urmează să fie perceput ca atare de către formațiunile de opoziție, care reclamă abuzuri și derapaje antidemocratice din partea guvernării în procesul de pregătire pentru alegeri, cum ar fi amendarea legislației electorale chiar în ajunul campaniei electorale, prin anularea zilei tăcerii, organizarea unui referendum populist în ziua alegerilor etc.

Condiționarea revenirii la normalitate în relațiile cu partenerii de dezvoltare, în eventualitatea organizării unor alegeri libere și corecte, este justificată prin faptul că o guvernare legitimă rezultă dintr-un proces electoral liber și corect. În acest sens, este de așteptat că asigurările făcute de către exponenții guvernării partenerilor de dezvoltare privind determinarea autorităților de a asigura desfășurarea unor alegeri libere și transparente, va depăși nivelul unui simplu discurs retoric și va fi resimțit atât de partidele de opoziție, cât și de simplii cetățeni.