Dumitru Diacov
Dumitru Diacov este politician, deputat, vicepreședinte al fracțiunii parlamentare a Partidului Democrat din Moldova (PDM), fiind fondator al acestuia și președinte în perioada 1997-2009, după care a devenit președinte de onoare al PDM. A fost deputat în șase legislaturi ale Parlamentului de după declararea independenței. A deținut funcția de Președinte al Parlamentului, fiind unul dintre principalii promotori și actori ai trecerii Republicii Moldova de la o republică semi-parlamentară la una parlamentară, în 2000. Împărtășește doctrina social-democrată, fiind adeptul centrismului politic. Este susținător și promotor convins al ideii consolidării independenței, unității teritoriale și neutralității Republicii Moldova.
Dumitru Diacov este jurnalist de profesie, și-a început cariera politică participând la alegerile parlamentare anticipate din 27 februarie 1994, pe lista de candidați a Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). A susținut candidatura lui Petru Lucinschi la alegerile prezidențiale din 1996, constituind, în februarie 1997, împreună cu grupurile de susținători ai lui Petru Lucinschi, Mișcarea pentru o Moldovă Democrată și Prosperă (MpMDP) – forță politică afiliată Președintelui ales. Suportul Președintelui Petru Lucinschi i-a asigurat MpMDP, în frunte cu Dumitru Diacov, un scor onorabil de aproximativ 18% la alegerile parlamentare de 22 martie 1998. După alegeri, Dumitru Diacov a preferat formarea unei coaliții parlamentare cu partidele de centru-dreapta, având suportul acestora pentru alegerea sa în funcția de Președinte al Parlamentului, și nu cu Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), cum sugera Președintele Petru Lucinschi. Relațiile dintre Președintele țării și Președintele Parlamentului – Dumitru Diacov, au evoluat spre confruntarea pe marginea problemei modificării constituționale a formei de guvernământ. În calitate de șef al legislativului, Dumitru Diacov a întreprins eforturi susținute pentru trecerea Republicii Moldova de la forma semi-parlamentară la cea parlamentară de guvernământ, în contradicție cu eforturile șefului statului de trecere la forma prezidențială. Depărtarea formațiunii lui Dumitru Diacov de Președintele Lucinschi s-a manifestat și prin schimbarea denumirii MpMDP în Partidul Democrat din Moldova (PDM). A profitat de pe urma contradicțiilor menționate PCRM, care a preluat guvernarea pentru două cicluri electorale. Nouă ani mai târziu, la congresul al VI-lea extraordinar al PDM din ajunul alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009, Dumitru Diacov a propus candidatura fostului membru PCRM trecut la PDM, Marian Lupu, la funcția de președinte al formațiunii, el însăși fiind ales președinte de onoare al PDM. În calitate de lider al PDM Dumitru Diacov s-a manifestat ca un politician abil, adept al compromisurilor politice, preferând totuși alianțele politice cu formațiunile de centru-dreapta și dreapta. Problemele sensibile, precum identitatea națională și lingvistică a cetățenilor moldoveni, le-a tratat cu prudență, punând totuși accentele destul de clar: Republica Moldova – stat suveran, independent și neutru, cu perspective social-democrate și în care se vorbește limba română.
Cuprins
Activitatea profesională
Începând cu anul 1969 Dumitru Diacov a studiat la Universitatea de Stat din Chișinău (astăzi Universitatea de Stat din Moldova), Facultatea de Filologie, Secția Jurnalism. În 1971 a fost transferat la Universitatea de Stat din Belarus, Facultatea de Jurnalism, absolvind-o în 1974.
A început activitatea profesională în anul 1977, când a devenit redactor, apoi redactor-șef de emisiuni la Televiziunea Moldovei. În perioada 1977–1979 Dumitru Diacov a activat în calitate de instructor pentru ideologie la Comitetul Central al Uniunii Leninist Comuniste a Tineretului (ULCT) din Moldova. Între anii 1981–1984 a fost șef de departament la Comitetul Central al ULCT din Moldova.
Din anul 1984 a activat în calitate de corespondent al cotidianului “Komsomolskaya Pravda” în RSS Moldovenească. Între 1986–1988 s-a aflat la Moscova, unde a activat în calitate de consilier al Secretarului Comitetului Central al ULCT din URSS.
În perioada 1988–1989 a deținut funcția de consultant la Departamentul de Relații Externe al Comitetului Central al PCUS. În perioada 1989–1993 a fost șeful biroului Agenției de Știri TASS în București, România.
În 1993 a devenit consilier și șef al Departamentului politic al Ambasadei Republicii Moldova în Federația Rusă.
În anul 1994 Dumitru Diacov a început cariera politică, fiind ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe lista Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). În perioada 1994–1995 a deținut funcția de președinte al Comisiei parlamentare de politică externă. În Parlamentul de legislatura a XIII-a, în perioada 1995–1998 a deținut funcția de vicepreședinte al forului legislativ.
În februarie 1997, Dumitru Diacov a devenit unul dintre fondatorii Mișcării pentru o Moldovă Democratică și Prosperă (MpMDP). Formațiunea a fost constituită pe baza staff-urilor electorale ale candidatului pentru funcția de șef al statului, Petru Lucinschi, a cărui șef de campanie, pentru alegerile prezidențiale din 17 noiembrie – 1 decembrie 1996, a fost Dumitru Diacov. Relația dintre MpMDP și Președintele proaspăt ales, Petru Lucinschi, a fost confirmată prin preluarea de către MpMDP a simbolului electoral șefului statului – rândunica ce se îndreaptă spre cuibul cu pui.
Conferința de constituire a MpMDP a avut loc la 8 februarie 1997, Dumitru Diacov fiind ales președinte al formațiunii. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, MpMDP a acces în Parlament, iar o lună mai târziu, la 23 aprilie 1998, liderul formațiunii a fost ales Președinte al Parlamentului, funcție pe care a deținut-o până la 13 martie 2001. În pofida sugestiilor Președintelui, Petru Lucinschi, ca MpMDP, proclamată de către Dumitru Diacov drept formațiune pro-prezidențială, de a crea o majoritatea parlamentară cu cea mai mare fracțiune – a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, liderul MpMDP, după consultări cu reprezentanții corpului diplomatic străin, a preferat crearea majorității parlamentare a Alianței pentru Democrație și Reforme (ADR), constituite din MpMDP, Partidul Forțelor Democratice și Blocul electoral “Convenția Democrată din Moldova”. De fapt, Dumitru Diacov și-a obținut funcția Președinte al Parlamentului ca urmare a înțelegerilor algoritmice de distribuire a funcțiilor cu fracțiunile parlamentare ale partidelor constituente ale ADR.
La 15 aprilie 2000 a fost convocat Congresul al II-lea al MpMDP, care a decis reorganizarea formațiunii și modificarea denumirii în Partidul Democrat din Moldova (PDM). Delegații la congres l-au reales pe Dumitru Diacov în funcția de președinte al formațiunii, care s-a desprins definitiv de șeful statului, Pertu Lucinschi, devenind oponent politic al acestuia. În acest, sens, Dumitru Diacov și PDM au avut un rol determinant în transformarea în 2000 a Republicii Moldova din republică semi-parlamentară în republică parlamentară, blocând prin metode parlamentare inițiativa șefului statului de trecere la republica prezidențială.
La alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 PDM nu a putut trece pragul electoral de 6%, după ce chiar formațiunea condusă de Dumitru Diacov a promovat ideea ridicării pragului electoral de la 4% la 6%. După înfrângerea la parlamentarele din 2001, Dumitru Diacov a întreprins eforturi în vederea consolidării opoziției extraparlamentare, participând la fondarea Forului Democratic din Moldova (FDM). Trei ani mai târziu, în 2004, Dumitru Diacov a participat la constituirea Blocului “Moldova Democrată” (BMD), format din PDM, Alianța “Moldova Noastră” (AMN) și Partidul Social-Liberal (PSL). La alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Dumitru Diacov a devenit deputat în Parlament din partea BMD, care s-a destrămat chiar la prima ședință în plen a Parlamentului de legislatura a XVI din 24 martie 2005. Destrămarea BMD a fost cauzată de decizia PDM de a constitui o fracțiune parlamentară distinctă de cea a BMD. În cadrul ședinței plenare liderul PDM, Dumitru Diacov, a explicat motivele constituirii fracțiuni distincte prin faptul că PDM are un mesaj propriu
și că prin intermediul fracțiunii sale va putea promova mai eficient poziția social-democrată, menționând că separarea de BMD nu înseamnă refuzul de a colabora cu acest grup parlamentar. La 4 aprilie 2005 fracțiunea PDM, alături de fracțiunile Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Partidului Popular Creștin Democrat și grupul de deputați ai PSL, a votat alegerea liderului PCRM, Vladimir Voronin, în funcția de Președinte al Republicii Moldova. Votul respectiv a fost rezultatul negocierilor lui Dumitru Diacov, care a înaintat următoarele condiții față de Vladimir Voronin: modificarea Constituției în vederea introducerii prevederii conform căreia șeful statului nu poate ocupa funcții în partid, transformarea PCRM într-o formațiune politică modernă prin renunțarea la dogmele marxiste și modificarea scopurilor programatice în conformitate cu valorile și principiile democratice europene.
La alegerile parlamentare ordinare din 5 aprilie 2009 formațiunea condusă de Dumitru Diacov nu a putut depăși pragul electoral de 6%, obținând 2.97% din voturile cetățenilor. La congresul al VI-lea extraordinar al PDM din 19 iulie 2009 a fost modificat Statutul formațiunii, președinte al formațiunii fiind ales ex-președintele Parlamentului, Marian Lupu, care abia părăsise PCRM. Dumitru Diacov a fost ales președinte de onoare al partidului. După reformarea PDM în 2009, Dumitru Diacov a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, la alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010 și la alegerile ordinare din 30 noiembrie 2014.
Atitudini și inițiative de rezonanță
Centrismul politic
De la constituirea PDM, Dumitru Diacov s-a poziționat ca politician de orientare social-democrată și promotor al centrismului politic[2], îmblânzitor al extremelor politice din Republica Moldova, combătând unionismul, care naște separatism
[3]. Centrismul politic al lui Dumitru Diacov s-a manifestat prin luări de atitudini tranșante față de anumite evenimente de rezonanță. Astfel, în contextul adoptării la 5 decembrie 2013 a hotărârii Curții Constituționale privind interpretarea articolului 13 din legea supremă, privind statutul limbii române, Dumitru Diacov a declarat următoarele:
Trebuie să vedem care sunt motivele anunțate și opiniile separate ale magistraților. Constituția este actul juridic, iar Declarația de Independență este doar un document […] Noi am devenit ostatici, unii ai Moscovei, alții ai Bucureștiului și nimeni ai Chișinăului, dar sunt și formațiuni care apără interesele cetățenilor. PD a fost creat cu ideea de a apăra statalitatea R. Moldova… În ultimul timp, noi avem dezmățul ăsta unionist în țară și nu ne ocupăm cu treburile noastre.
Unionismul
Atitudinea tranșantă față de curentul unionist a fost exprimată de Dumitru Diacov în legătură cu activitatea ex-președintelui României, Traian Băsescu, de promovarea a ideea unirii Republicii Moldova cu România:
Băsescu trebuie pedepsit. A pus pe brânci politicul din România, a venit aici și se folosește de imaginea României… Nu pedepsit, dar așa, simbolic pedepsit. Lucrul ăsta nu se face nicăieri. Ia să mă duc eu în România să fac declarații de acest tip. Ce-ar spune prietenii noștri de la București?
Neutralitatea
Dumitru Diacov are și o poziție tranșantă și pe marginea statutului de neutralitate a Republicii Moldova:
Noi avem în Constituție o prevedere foarte clară. Întrebați-i pe cei de la NATO, Statele Unite acum câteva zile au spus că ei respectă dreptul și poziția Republicii Moldova de a fi un stat neutru. Pentru a schimba Constituția, trebuie să mergem la referendum. De aceea, se face foarte multă demagogie în jurul acestei chestiuni.[6]
La 20 iulie 2018, Dumitru Diacov, în calitate de președinte al Fundației pentru Democrație și Progres a convocat la conferință internațională dedicată statutului de neutralitate a Republicii Moldova. În cadrul conferinței, Dumitru Diacov a menționat:
Moldova este o țară mică, care nu are nici tancuri, nici avioane. Noi pur și simplu suntem sortiți să fim un stat neutru, dar înțelegem că fără susținerea Rusiei în acest sens, neutralitatea noastră va șchiopăta.[7]
Inițiative lansate
Dumitru Diacov a fost autorul sau co-autor al unui șir de inițiative de rezonanță, cu impact imediat sau amânat. Printre aceste se numără:
- Proiectul de lege privind tichetele de masă din 06.07.2010
- Învederea executării Programului de activitate a Guvernului “Libertate, democrație, Bunăstare”, a Strategiei naționale de dezvoltare pe anii 2008–2011 (aprobată prin Legea nr. 295-XVI din 27.12.2007), atingerea Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului, precum și optimizării sistemului fiscal.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
- Proiectul hotărârii Parlamentului privind aprecierea politico-juridică a regimurilor totalitare în Republica Moldova din 13.07.2012
- Prin care se intenționa condamnarea regimurilor totalitare: nazist, stalinist, bolșevic, care au comis crime împotriva umanității prin genocid, deportări, foamete organizată, etc. Proiectul propunea interzicerea simbolurilor regimurilor totalitare — svastica nazistă, precum și secera și ciocanul.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
- Proiectul de lege privind drepturile și responsabilitățile opoziției parlamentare din 04.02.2013
- Proiectul a avut la bază recomandările Consiliului Europei (Rezoluția nr. 1601 din 2008), care prevedeau drepturilor și responsabilității opoziției într-un parlament democratic.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
- Proiectul de lege privind programul de finanțare socială a locuințelor din 28.10.2013
- Proiectul prevedea reglementarea cadrului juridic general și modalitatea de finanțare prin intermediul creditelor bancare pe termen lung și condiții accesibile a proiectelor de construcție, reparație capitală și achiziționare a spațiului locativ.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
- Proiectul hotărârii Parlamentului privind crearea grupului de lucru pentru analizarea aspectelor juridico-constituționale ale statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova din 14.05.2015
- Documentul urmărea scopul identificării unor mecanisme de respectare a angajamentelor aferente statutului de neutralitatea permanentă, modelarea unui concept general de neutralitate fezabil, compatibil cu prevederile Constituției Republicii Moldova referitoare la neutralitate. Studierea conceptelor similare din practica internațională în vederea aplicării lor în Republica Moldova.
Avere și interese
Conform declarațiilor depuse de Dumitru Diacov, familia acestuia este posesoare a următoarelor bunuri imobile și mobile: un apartament în or. Moscova, Federația Rusă, o casă de locuit cu un teren aferent în mun. Chișinău și 2 automobile (Mercedes GLK, deținut în folosință, și BMW 730d). Demnitarul mai are un credit în lei, contractat în 2013 cu rata dobânzii de 15%. În proprietatea integrală a familiei Diacov se află și publicația periodică “Novoe Vremea” S.R.L., aflată în proces de lichidare.
Distincții și mențiuni
În 2007 Dumitru Diacov a fost decorat cu “Ordinul de Onoare”[8] de către președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin.
Pe 21 noiembrie 2013 președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a conferit “Ordinul Republicii”[9] lui Dumitru Diacov, pentru merite deosebite în consolidarea statalității Republicii Moldova și contribuție substanțială la edificarea statului de drept, la promovarea valorilor democratice și la instaurarea coeziunii și concordiei în societate
.
- ↑ Белорусский государственный университет (1971–1974)
- ↑ Centrismul lui Diacov, fața machiată a comunismului lui Voronin // Timpul, 2 iulie 2012 – arhivat
- ↑ “Centristul” Diacov, separatismul rusesc și unionismul românesc // Timpul, 19 octombrie 2017 – arhivat
- ↑ Dumitru Diacov, aplaudat de comuniști în Parlament // Ziarul Național, 6 decembrie 2012 – arhivat
- ↑ Diacov: Băsescu trebuie pedepsit // Agora, 31 ianuarie 2018 – arhivat
- ↑ Dumitru Diacov: Să avem o țară unită măcar într-o singură chestiune – integrarea europeană // Europa Liberă, 4 noiembrie 2014– arhivat
- ↑ La Chișinău a fost discutată problema neutralității Moldovei // NewsMaker, 21 iulie 2018 – arhivat
- ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 984 din 10.02.2007
- ↑ Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 876 din 21.11.2013
- Pagina de Facebook a lui Dumitru Diacov
- Dumitru Diacov // parlament.md – arhivat
- Dumitru Diacov – avere și interese // avere.md