Dumitru Diacov

De la alegeri.md
Versiunea din 11 ianuarie 2019 11:13, autor: Admin3 (Discuție | contribuții) (→‎Distincţii şi menţiuni)
Salt la: navigare, căutare

Dumitru Diacov este politician, deputat, vicepreşedinte al fracţiunii parlamentare a Partidului Democrat din Moldova (PDM), fiind fondator al acestuia şi preşedinte în perioada 1997-2009, după care a devenit preşedinte de onoare al PDM. A fost deputat în şase legislaturi ale Parlamentului de după declararea independenţei. A deţinut funcţia de Preşedinte al Parlamentului, fiind unul dintre principalii promotori şi actori ai trecerii Republicii Moldova de la o republică semi-parlamentară la una parlamentară, în 2000. Împărtăşeşte doctrina social-democrată, fiind adeptul centrismului politic. Este susţinător şi promotor convins al ideii consolidării independenţei, unităţii teritoriale şi neutralităţii Republicii Moldova.

Dumitru Diacov

Dumitru Diacov

Născut 10 februarie 1952 (73 de ani)
s. Kargapolie, regiunea Kurgan, Federaţia Rusă
Funcţie actuală Deputat în Parlamentul Republicii Moldova (din 9 decembrie 2014)
Afiliere politică Partidul Democrat din Moldova (din 25 martie 1997)
Studii Universitatea de Stat din Belarus, Facultatea de Jurnalism
Profesie Jurnalist
Stare civilă Căsătorit cu Tatiana Diacov. Are două fiice (Natalia şi Olesea).
Distincții Ordinul de Onoare (2007), Ordinul Republicii (2013)
Funcţii publice
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

14 august 2009 – prezent
Partidul Democrat din Moldova

17 martie 2005 – 22 aprilie 2009
Blocul “Moldova Democrată”, Partidul Democrat din Moldova

9 aprilie 1998 – 13 martie 2001
Blocul electoral “Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”

27 februarie 1994 – 9 aprilie 1998
Partidul Democrat Agrar din Moldova

Preşedinte al Parlamentului

23 aprilie 1998 – 13 martie 2001
Blocul electoral “Pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă”

Vicepreşedinte al Parlamentului

1995–1998
Partidul Democrat Agrar din Moldova

Afiliere politică
19 iulie 2009 – prezent
Preşedinte de Onoare al Partidului Democrat din Moldova (PDM), membru al Consiliului Politic Naţional al PDM
25 martie 1997 – prezent
Membru al PDM
(până la 15 aprilie 2000 – Mişcarea pentru o Moldovă Democrată şi Prosperă (MpMDP))
25 martie 1997 – 19 iulie 2009
Preşedinte al PDM (MpMDP)
27 februarie 1994 – 9 aprilie 1998
A reprezentat Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM) în Parlament
În perioada sovietică a fost membru al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS)

Dumitru Diacov este jurnalist de profesie, şi-a început cariera politică participând la alegerile parlamentare anticipate din 27 februarie 1994, pe lista de candidaţi a Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). A susţinut candidatura lui Petru Lucinschi la alegerile prezidenţiale din 1996, constituind, în februarie 1997, împreună cu grupurile de susţinători ai lui Petru Lucinschi, Mişcarea pentru o Moldovă Democrată şi Prosperă (MpMDP) – forţă politică afiliată Preşedintelui ales. Suportul Preşedintelui Petru Lucinschi i-a asigurat MpMDP, în frunte cu Dumitru Diacov, un scor onorabil de aproximativ 18% la alegerile parlamentare de 22 martie 1998. După alegeri, Dumitru Diacov a preferat formarea unei coaliţii parlamentare cu partidele de centru-dreapta, având suportul acestora pentru alegerea sa în funcţia de Preşedinte al Parlamentului, şi nu cu Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM), cum sugera Preşedintele Petru Lucinschi. Relaţiile dintre Preşedintele ţării şi Preşedintele Parlamentului – Dumitru Diacov, au evoluat spre confruntarea pe marginea problemei modificării constituţionale a formei de guvernământ. În calitate de şef al legislativului, Dumitru Diacov a întreprins eforturi susţinute pentru trecerea Republicii Moldova de la forma semi-parlamentară la cea parlamentară de guvernământ, în contradicţie cu eforturile şefului statului de trecere la forma prezidenţială. Depărtarea formaţiunii lui Dumitru Diacov de Preşedintele Lucinschi s-a manifestat şi prin schimbarea denumirii MpMDP în Partidul Democrat din Moldova (PDM). A profitat de pe urma contradicţiilor menţionate PCRM, care a preluat guvernarea pentru două cicluri electorale. Nouă ani mai târziu, la congresul al VI-lea extraordinar al PDM din ajunul alegerilor parlamentare din 29 iulie 2009, Dumitru Diacov a propus candidatura fostului membru PCRM trecut la PDM, Marian Lupu, la funcţia de preşedinte al formaţiunii, el însăşi fiind ales preşedinte de onoare al PDM. În calitate de lider al PDM Dumitru Diacov s-a manifestat ca un politician abil, adept al compromisurilor politice, preferând totuşi alianţele politice cu formaţiunile de centru-dreapta şi dreapta. Problemele sensibile, precum identitatea naţională şi lingvistică a cetăţenilor moldoveni, le-a tratat cu prudenţă, punând totuşi accentele destul de clar: Republica Moldova – stat suveran, independent şi neutru, cu perspective social-democrate şi în care se vorbeşte limba română.

Activitatea profesională

Începând cu anul 1969 Dumitru Diacov a studiat la Universitatea de Stat din Chişinău (astăzi Universitatea de Stat din Moldova), Facultatea de Filologie, Secţia Jurnalism. În 1971 a fost transferat la Universitatea de Stat din Belarus, Facultatea de Jurnalism, absolvind-o în 1974.

A început activitatea profesională în anul 1977, când a devenit redactor, apoi redactor-şef de emisiuni la Televiziunea Moldovei. În perioada 1977–1979 Dumitru Diacov a activat în calitate de instructor pentru ideologie la Comitetul Central al Uniunii Leninist Comuniste a Tineretului (ULCT) din Moldova. Între anii 1981–1984 a fost şef de departament la Comitetul Central al ULCT din Moldova.

Din anul 1984 a activat în calitate de corespondent al cotidianului “Komsomolskaya Pravda” în RSS Moldovenească. Între 1986–1988 s-a aflat la Moscova, unde a activat în calitate de consilier al Secretarului Comitetului Central al ULCT din URSS.

În perioada 1988–1989 a deţinut funcţia de consultant la Departamentul de Relaţii Externe al Comitetului Central al PCUS. În perioada 1989–1993 a fost şeful biroului Agenţiei de Ştiri TASS în Bucureşti, România.

În 1993 a devenit consilier şi şef al Departamentului politic al Ambasadei Republicii Moldova în Federaţia Rusă.

În anul 1994 Dumitru Diacov a început cariera politică, fiind ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova pe listele Partidului Democrat Agrar din Moldova (PDAM). În perioada 1994–1995 a deţinut funcţia de preşedinte al Comisiei parlamentare de politică externă. În Parlamentul de legislatura a XIII-a, în perioada 1995–1998 a deţinut funcţia de vicepreşedinte al forului legislativ.

În februarie 1997, Dumitru Diacov a devenit unul dintre fondatorii Mişcării pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă (MpMDP). Formaţiunea a fost constituită pe baza staff-urilor electorale ale candidatului pentru funcţia de şef al statului, Petru Lucinschi, a cărui şef de campanie, pentru alegerile prezidenţiale din 17 noiembrie – 1 decembrie 1996, a fost Dumitru Diacov. Relaţia dintre MpMDP şi Preşedintele proaspăt ales, Petru Lucinschi, a fost confirmată prin preluarea de către MpMDP a simbolului electoral şefului statului – rândunica ce se îndreaptă spre cuibul cu pui.

Conferinţa de constituire a MpMDP a avut loc la 8 februarie 1997, Dumitru Diacov fiind ales preşedinte al formaţiunii. La alegerile parlamentare din 22 martie 1998, MpMDP a acces în Parlament, iar o lună mai târziu, la 23 aprilie 1998, liderul formaţiunii a fost ales Preşedinte al Parlamentului, funcţie pe care a deţinut-o până la 13 martie 2001. În pofida sugestiilor Preşedintelui, Petru Lucinschi, ca MpMDP, proclamată de către Dumitru Diacov drept formaţiune pro-prezidenţială, de a crea o majoritatea parlamentară cu cea mai mare fracţiune – a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, liderul MpMDP, după consultări cu reprezentanţii corpului diplomatic străin, a preferat crearea majorităţii parlamentare a Alianţei pentru Democraţie şi Reforme (ADR), constituite din MpMDP, Partidul Forţelor Democratice şi Blocul electoral “Convenţia Democrată din Moldova”. De fapt, Dumitru Diacov şi-a obţinut funcţia Preşedinte al Parlamentului ca urmare a înţelegerilor algoritmice de distribuire a funcţiilor cu fracţiunile parlamentare ale partidelor constituente ale ADR.

La 15 aprilie 2000 a fost convocat Congresul al II-lea al MpMDP, care a decis reorganizarea formaţiunii şi modificarea denumirii în Partidul Democrat din Moldova (PDM). Delegaţii la congres l-au reales pe Dumitru Diacov în funcţia de preşedinte al formaţiunii, care s-a desprins definitiv de şeful statului, Pertu Lucinschi, devenind oponent politic al acestuia. În acest, sens, Dumitru Diacov şi PDM au avut un rol determinant în transformarea în 2000 a Republicii Moldova din republică semi-parlamentară în republică parlamentară, blocând prin metode parlamentare iniţiativa şefului statului de trecere la republica prezidenţială.

La alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 PDM nu a putut trece pragul electoral de 6%, după ce chiar formaţiunea condusă de Dumitru Diacov a promovat ideea ridicării pragului electoral de la 4% la 6%. După înfrângerea la parlamentarele din 2001, Dumitru Diacov a întreprins eforturi în vederea consolidării opoziţiei extraparlamentare, participând la fondarea Forului Democratic din Moldova (FDM). Trei ani mai târziu, în 2004, Dumitru Diacov a participat la constituirea Blocului “Moldova Democrată” (BMD), format din PDM, Alianţa “Moldova Noastră” (AMN) şi Partidul Social-Liberal (PSL). La alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Dumitru Diacov a devenit deputat în Parlament din partea BMD, care s-a destrămat chiar la prima şedinţă în plen a Parlamentului de legislatura a XVI din 24 martie 2005. Destrămarea BMD a fost cauzată de decizia PDM de a constitui o fracţiune parlamentară distinctă de cea a BMD. În cadrul şedinţei plenare liderul PDM, Dumitru Diacov, a explicat motivele constituirii fracţiuni distincte prin faptul că PDM are un mesaj propriu şi că prin intermediul fracţiunii sale va putea promova mai eficient poziţia social-democrată, menţionând că separarea de BMD nu înseamnă refuzul de a colabora cu acest grup parlamentar. La 4 aprilie 2005 fracţiunea PDM, alături de fracţiunile Partidului Comuniştilor din Republica Moldova, Partidului Popular Creştin Democrat şi grupul de deputaţi ai PSL, a votat alegerea liderului PCRM, Vladimir Voronin, în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova. Votul respectiv a fost rezultatul negocierilor lui Dumitru Diacov, care a înaintat următoarele condiţii faţă de Vladimir Voronin: modificarea Constituţiei în vederea introducerii prevederii conform căreia şeful statului nu poate ocupa funcţii în partid, transformarea PCRM într-o formaţiune politică modernă prin renunţarea la dogmele marxiste şi modificarea scopurilor programatice în conformitate cu valorile şi principiile democratice europene.

La alegerile parlamentare ordinare din 5 aprilie 2009 formaţiunea condusă de Dumitru Diacov nu a putut depăşi pragul electoral de 6%, obţinând 2.97% din voturile cetăţenilor. La congresul al VI-lea extraordinar al PDM din 19 iulie 2009 a fost modificat Statutul formaţiunii, preşedinte al formaţiunii fiind ales ex-preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, care abia părăsise PCRM. Dumitru Diacov a fost ales preşedinte de onoare al partidului. După reformarea PDM în 2009, Dumitru Diacov a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova la alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009, la alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010 şi la alegerile ordinare din 30 noiembrie 2014.

Atitudini şi iniţiative de rezonanţă

Centrismul politic

De la constituirea PDM, Dumitru Diacov s-a poziţionat ca politician de orientare social-democrată şi promotor al centrismului politic[1], îmblânzitor al extremelor politice din Republica Moldova, combătând unionismul, care naşte separatism[2]. Centrismul politic al lui Dumitru Diacov s-a manifestat prin luări de atitudini tranşante faţă de anumite evenimente de rezonanţă. Astfel, în contextul adoptării la 5 decembrie 2013 a hotărârii Curţii Constituţionale privind interpretarea articolului 13 din legea supremă, privind statutul limbii române, Dumitru Diacov a declarat următoarele:

Trebuie să vedem care sunt motivele anunţate şi opiniile separate ale magistraţilor. Constituţia este actul juridic, iar Declaraţia de Independenţă este doar un document […] Noi am devenit ostatici, unii ai Moscovei, alţii ai Bucureştiului şi nimeni ai Chişinăului, dar sunt şi formaţiuni care apără interesele cetăţenilor. PD a fost creat cu ideea de a apăra statalitatea R. Moldova… În ultimul timp, noi avem dezmăţul ăsta unionist în ţară şi nu ne ocupăm cu treburile noastre.

— Ziarul Naţional, 6 decembrie 2012[3]

Unionismul

Atitudinea tranşantă faţă de curentul unionist a fost exprimată de Dumitru Diacov în legătură cu activitatea ex-preşedintelui României, Traian Băsescu, de promovarea a ideea unirii Republicii Moldova cu România:

Băsescu trebuie pedepsit. A pus pe brânci politicul din România, a venit aici şi se foloseşte de imaginea României… Nu pedepsit, dar aşa, simbolic pedepsit. Lucrul ăsta nu se face nicăieri. Ia să mă duc eu în România să fac declaraţii de acest tip. Ce-ar spune prietenii noştri de la Bucureşti?

— Agora, 31 ianuarie 2018[4]

Neutralitatea

Dumitru Diacov are şi o poziţie tranşantă şi pe marginea statutului de neutralitate a Republicii Moldova:

Noi avem în Constituţie o prevedere foarte clară. Întrebaţi-i pe cei de la NATO, Statele Unite acum câteva zile au spus că ei respectă dreptul şi poziţia Republicii Moldova de a fi un stat neutru. Pentru a schimba Constituţia, trebuie să mergem la referendum. De aceea, se face foarte multă demagogie în jurul acestei chestiuni.[5]

La 20 iulie 2018, Dumitru Diacov, în calitate de preşedinte al Fundaţiei pentru Democraţie şi Progres a convocat la conferinţă internaţională dedicată statutului de neutralitate a Republicii Moldova. În cadrul conferinţei, Dumitru Diacov a menţionat:

Moldova este o ţară mică, care nu are nici tancuri, nici avioane. Noi pur şi simplu suntem sortiţi să fim un stat neutru, dar înţelegem că fără susţinerea Rusiei în acest sens, neutralitatea noastră va şchiopăta.[6]

Iniţiative lansate

Dumitru Diacov a fost autorul sau co-autor al unui şir de iniţiative de rezonanţă, cu impact imediat sau amânat. Printre aceste se numără:

Proiectul de lege privind tichetele de masă din 06.07.2010
Învederea executării Programului de activitate a Guvernului “Libertate, democraţie, Bunăstare”, a Strategiei naţionale de dezvoltare pe anii 2008–2011 (aprobată prin Legea nr. 295-XVI din 27.12.2007), atingerea Obiectivelor de Dezvoltare a Mileniului, precum şi optimizării sistemului fiscal.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
Proiectul hotărârii Parlamentului privind aprecierea politico-juridică a regimurilor totalitare în Republica Moldova din 13.07.2012
Prin care se intenţiona condamnarea regimurilor totalitare: nazist, stalinist, bolşevic, care au comis crime împotriva umanităţii prin genocid, deportări, foamete organizată, etc. Proiectul propunea interzicerea simbolurilor regimurilor totalitare — svastica nazistă, precum şi secera şi ciocanul.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
Proiectul de lege privind drepturile şi responsabilităţile opoziţiei parlamentare din 04.02.2013
Proiectul a avut la bază recomandările Consiliului Europei (Rezoluţia nr. 1601 din 2008), care prevedeau drepturilor şi responsabilităţii opoziţiei într-un parlament democratic.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
Proiectul de lege privind programul de finanţare socială a locuinţelor din 28.10.2013
Proiectul prevedea reglementarea cadrului juridic general şi modalitatea de finanţare prin intermediul creditelor bancare pe termen lung şi condiţii accesibile a proiectelor de construcţie, reparaţie capitală şi achiziţionare a spaţiului locativ.
Proiectul a fost retras de pe agenda Parlamentului.
Proiectul hotărârii Parlamentului privind crearea grupului de lucru pentru analizarea aspectelor juridico-constituţionale ale statutului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova din 14.05.2015
Documentul urmărea scopul identificării unor mecanisme de respectare a angajamentelor aferente statutului de neutralitatea permanentă, modelarea unui concept general de neutralitate fezabil, compatibil cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova referitoare la neutralitate. Studierea conceptelor similare din practica internaţională în vederea aplicării lor în Republica Moldova.

Avere şi interese

Conform declaraţiilor depuse de Dumitru Diacov, familia acestuia este posesoare a următoarelor bunuri imobile şi mobile: un apartament în or. Moscova, Federaţia Rusă, o casă de locuit cu un teren aferent în mun. Chişinău şi 2 automobile (Mercedes GLK, deţinut în folosinţă, şi BMW 730d). Demnitarul mai are un credit în lei, contractat în 2013 cu rata dobânzii de 15%. În proprietatea integrală a familiei Diacov se află şi publicaţia periodică “Novoe Vremea” S.R.L., aflată în proces de lichidare.

Distincţii şi menţiuni

În 2007 Dumitru Diacov a fost decorat cu “Ordinul de Onoare”[7] de către preşedintele Republicii Moldova Vladimir Voronin.

Pe 21 noiembrie 2013 preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, i-a conferit “Ordinul Republicii”[8] lui Dumitru Diacov, pentru merite deosebite în consolidarea statalităţii Republicii Moldova şi contribuţie substanţială la edificarea statului de drept, la promovarea valorilor democratice şi la instaurarea coeziunii şi concordiei în societate.


Adus de la „http://alegeri.md/index.php?title=Dumitru_Diacov&oldid=5217”