Partidul Comuniștilor din Republica Moldova

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) este un partid politic de stânga din Republica Moldova, cu reprezentare parlamentară. PCRM a fost principalul partid care a guvernat Republica Moldova în perioada 2001–2009. În aceeaşi perioadă, liderul formaţiunii, Vladimir Voronin, a exercitat funcţia de Preşedinte al ţării. Fracţiunea parlamentară a PCRM este constituită din 6 deputaţi, deşi la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 partidul obţinuse 21 mandate.

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova

Denumirea prescurtată	PCRM
Înregistrat	27 aprilie 1994
Președinte	Vladimir Voronin
} |
Doctrina	Socialism democratic }}
Spectrul politic	Stânga
Număr de membri (2018)	9 800
Subvenţii de la buget (2017)	5 777 098 lei

Sediu: MD-2012, Republica Moldova
mun. Chișinău, str. N. Iorga 11
tel.: (373-22) 23-46-14, 20-44-16
e-mail: [email protected]
site web: www.pcrm.md

Vladimir Voronin

Președinte al PCRM

Congrese PCRM

Conferinţa de constituire a PCRM din 22 octombrie 1993

---

alese organele de conducere • aprobat Statutul noului partid politic • pronunţată Declaraţia de principii a formaţiunii • ales Consiliul Republican al PCRM în frunte cu trei copreşedinţi: Vladimir Voronin, Andrei Neguţa şi Fiodor Manolov

---

Conferinţa II de constituire a PCRM din 8 aprilie 1994

---

adoptate modificări în Statut, fiind exclusă afirmaţia succesor de drept al Partidului Comunist al Moldovei şi aprobată doctrina socialismului democratic • Fiodor Manolov demis din funcţia de copreşedinte al Consiliului Republican

---

Congresul I din 24 decembrie 1994

---

adoptat Programul partidului • introduse modificări în Statut • aleasă componenţa Comitetului Central (CC) şi a Comisiei Centrale de Revizie • Vladimir Voronin ales prim-secretar al CC • susţinută decizia de aderare la Uniunea Partidelor Comuniste (UPC-PCUS)

---

Congresul II extraordinar din 30 august 1996

---

adoptată strategia şi tactica PCRM în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 1996 • Vladimir Voronin desemnat candidatul PCRM la funcţia de şef al statului

---

Congresul III din 22 martie 1997

---

discutate rezultatele PCRM la alegerilor prezidenţiale din 1996 • aprobată strategia şi tactica partidului pentru scrutinul parlamentar din 1998 • introduse modificări în Programul formaţiunii • operate modificări în Statut, revenind la afirmaţia moştenitor al ideilor şi tradiţiilor Partidului Comunist al Moldovei şi îmbrăţişată doctrina comunistă • aleasă noua componenţă a Comitetului Central şi a Comisiei Centrale de Revizie

---

Congresul IV din 21–22 aprilie 2001

---

adoptate modificări în Programul şi Statutul PCRM • instituită funcţia de preşedinte al PCRM şi secretar executiv al Comitetului Central (CC) • Vladimir Voronin ales preşedinte al partidului • Victor Stepaniuc desemnat secretar executiv al CC • aleasă noua componenţă a Comitetului Executiv Politic al CC

---

Congresul V din 11 decembrie 2004

---

Vladimir Voronin reales preşedinte al PCRM • operate modificări în Programul şi Statutul partidului • desemnată componenţa Comitetului Central şi a Comisiei Centrale de Revizie • Valeriu Savva şi Victor Stepaniuc desemnaţi secretari executivi ai CC • PCRM urmăreşte integrarea europeană a Republicii Moldova

---

Congresul VI din 15 martie 2008

---

adoptat un nou Program al partidului • operate modificări în Statut • Vladimir Voronin reales preşedinte • aleasă componenţa Comitetului Central, Comitetului Executiv Politic şi a Comisiei Centrale de Revizie • Victor Mîndru ales secretar executiv al CC • îmbrăţişată doctrina socialismului democratic în locul celei comuniste

---

Congresul VII din 9 iunie 2012

---

Vladimir Voronin reales preşedinte al partidului • Iurie Muntean reconfirmat în funcţia de secretar executiv al CC • aleasă noua componenţă a Comitetului Central • adoptate trei declaraţii, inclusiv aderarea la Uniunea Vamală

---

Congresul VIII din 19 noiembrie 2016

---

introduse modificări şi completări în Statutul şi Programul partidului • Vladimir Voronin reales preşedinte al PCRM • aleşi trei secretari executivi ai CC: Elena Bodnarenco, Oleg Reidman şi Constantin Starîş

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) a fost înfiinţat la 22 octombrie 1993 ca succesor de drept, moştenitor al ideilor şi tradiţiilor Partidului Comunist al Moldovei. Totuşi, Congresul VI al PCRM din 2008 a adoptat doctrina socialismului democratic în locul celei comuniste.

PCRM îşi vede misiunea în valorificarea activă şi dezvoltarea moştenirii ideologice şi a experienţei politice a comunismului şi socialismului european, în aplicarea creativă a teoriei marxist-leniniste, îmbogăţită cu realizările ştiinţei sociale contemporane şi experienţa mişcării de stânga mondiale. Potrivit celor mai recente date, PCRM are 11 669 membri.

Pe parcursul celor 30 de ani de activitate, Partidului Comuniştilor s-a aflat la conducerea ţării circa 8 ani şi jumătate, fiind al doilea partid politic care a guvernat de unul singur statul independent Republica Moldova.

Preşedinte al PCRM este Vladimir Voronin, funcţie pe care o deţine de la înfiinţarea partidului. Acesta este asistat de 3 secretari executivi: Elena Bodnarenco, Oleg Reidman şi Constantin Starîş.

PCRM este membru al Uniunii Partidelor Comuniste (UPC-PCUS) şi membru al Partidului Stângii Europene.

Ultimele alegeri la care a participat Partidul Comuniştilor din Republica Moldova au fost alegerile locale generale din 14 iunie 2015, când partidul a obţinut rezultate practic de trei ori mai mici decât la scrutinul local precedent. În acelaşi timp, la alegerile primarului general al municipiului Chişinău, candidatul formaţiunii, Vasili Chirtoca, s-a ales cu suportul a 4,0% din alegători, clasându-se pe locul cinci.

Reprezentarea în administraţia publică

Parlamentul Republicii Moldova

Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 21 mandate de deputat în alegerile parlamentare din 2014. Cu toate acestea, 14 deputaţi au părăsit PCRM în decembrie 2015 şi au constituit împreună cu deputaţii democraţi “Platforma Social-Democrată Pentru Moldova”, care ulterior a votat pentru învestirea Guvernului condus de Pavel Filip. În decembrie 2017 un alt deputat comunist a părăsit fracţiunea şi a aderat la PDM.

În prezent, Partidul Comuniştilor este reprezentat în Parlament de 6 deputaţi:

1. Inna Şupac – președinte al fracțiunii
2. Oleg Reidman – vicepreședinte
3. Elena Bodnarenco – secretar
4. Alla Mironic
5. Maria Postoico
6. Vladimir Voronin

Deputaţi care au părăsit fracţiunea PCRM

7. Aliona Babiuc (13 decembrie 2017, PDM)

   ---

8. Galina Balmoş (21 decembrie 2015, PDM)
9. Alexandr Bannicov (21 decembrie 2015, PDM)
10. Boris Golovin (21 decembrie 2015, PDM)
11. Anatolie Gorilă (21 decembrie 2015, PDM)
12. Elena Gudumac (21 decembrie 2015, PDM)
13. Violeta Ivanov (21 decembrie 2015, PDM)
14. Corneliu Mihalache (21 decembrie 2015, PDM)
15. Victor Mîndru (21 decembrie 2015, PDM)
16. Petru Porcescu (21 decembrie 2015, PDM)
17. Artur Reşetnicov (21 decembrie 2015, PDM)
18. Sergiu Stati (21 decembrie 2015, PDM)
19. Vladimir Vitiuc (21 decembrie 2015, PDM)
20. Igor Vremea (21 decembrie 2015, PDM)
21. Anatolie Zagorodnîi (21 decembrie 2015, PDM)

Organele de conducere

În conformitate cu prevederile statutare ale partidului, organele de conducere ale PCRM la nivel republican sunt: Congresul, Conferinţa Republicană, Preşedintele, Comitetul Central, Comitetul Executiv Politic, Secretarul executiv, Comisia de Partid şi Comisia Centrală de Revizie.

Congresul

Congresul este forul suprem de conducere a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova. Acesta se convoacă ordinar odată la 4 ani sau în situaţii extraordinare. Congresul adoptă, în particular, Programul şi Statutul partidului, determină strategia şi tactica activităţii PCRM, alege preşedintele partidului şi componenţa Comitetului Central şi a Comisiei Centrale de Revizie.

Ultimul Congres al comuniştilor şi-a ţinut lucrările la 19 noiembrie 2016. Delegaţii la congres l-au reales pe Vladimir Voronin în funcţia de preşedinte al Partidului Comuniştilor, au aprobat modificări şi completări în Programul şi Statutul partidului şi a fost schimbată instituţia secretarului executiv în instituţia secretarilor Comitetului Central al PCRM.

Conferinţa republicană

Conferinţele republicane de partid sunt convocate, în măsura necesităţii, în perioada dintre congrese. Conferinţa are dreptul de a asculta dările de seamă ale Comitetului Central şi Comisiei Centrale de Revizie, de a înnoi componenţa lor pînă la o treime, de a pune în discuţie şi a introduce amendamente în Statutul PCRM.

Preşedintele

În conformitate cu prevederile statutare, preşedintele PCRM este ales de către congres pe un termen de 4 ani. El coordonează activitatea Comitetului Central (CC) şi a Comitetului Executiv Politic în scopul executării hotărîrilor congresului şi directivelor de program ale partidului, reprezintă partidul în relaţiile cu organele reprezentative, executive şi juridice ale ţării.

Actualul preşedinte al Partidului Comuniştilor din Republica Moldova este Vladimir Voronin, fiind reales în această funcţie la Congresul din 19 noiembrie 2016 pentru al cincilea mandat consecutiv.

Comitetul Central

În perioada dintre congrese activitatea partidului este condusă de Comitetul Central, care convoacă şedinţe în funcţie de necesităţi, dar nu mai rar decît o dată la 4 luni. Reieşind din prevederile statutare, Comitetul Central este autoritatea care aprobă sau propune cele mai importante decizii ale Partidului Comuniştilor, printre acestea fiind aprobarea bugetului partidului, convocarea congreselor şi conferinţelor, alegerea Comitetului Executiv Politic şi a Secretarului executiv, desemnarea candidaţilor la funcţia de deputat în Parlament şi de consilieri în Consiliul municipal Chişinău.

Comitetul Executiv Politic

Activitatea curentă a PCRM este coordonată de Comitetul Executiv Politic, care se convoacă în şedinţe în funcţie de necesităţi, dar nu mai rar decât o dată în lună. Acesta organizează plenarele Comitetului Central, verifică îndeplinirea hotărîrilor acestuia şi ale congreselor, realizează legătura continuă cu organizaţiile de partid, întocmeşte bugetul de partid şi verifică executarea acestuia. În acelaşi timp, Comitetul reprezintă partidul în relaţiile reciproce cu alte formaţiuni social-politice, inclusiv de peste hotare.

Secretarul executiv

Secretarul executiv coordonează activitatea curentă a Comitetului Executiv Politic, Comitetului Central şi a comitetelor de partid. Potrivit atribuţiilor statutare, acestuia îi revin sarcinile de a urmări gradul de realizare a hotărîrilor adoptate la congresele partidului, a deciziilor emise de Comitetul Central şi a indicaţiilor preşedintelui partidului. În lipsa celui din urmă, Secretarul conduce şedinţele plenarelor CC şi ale Comitetului Executiv Politic.

La ultimul congres al PCRM din 2016 au fost aleşi trei secretari executivi: Elena Bodnarenco, Oleg Reidman şi Constantin Starîş.

Comisia de Partid

Comisia de Partid este aleasă de către Comitetul Central, este subordonată acestuia şi are menirea să contribuie prin activitatea sa la consolidarea organizatorică şi ideologică a Partidului Comuniştilor. Comisia se convoacă în şedinţe după necesităţi, nu mai rar decât o dată în patru luni, aceasta având sarcina să supravegheze respectarea Programului şi Statutului PCRM de către comunişti şi organizaţiile de partid şi aplică sancţiuni, inclusiv excluderea din partid, pentru încălcarea flagrantă a prevederilor statutare.

Comisia Centrală de Revizie

Consolidarea disciplinei financiare şi supravegherea utilizării raţionale a bugetului PCRM, acestea sunt cele mai importante atribuţii statutare ale Comisiei Centrale de Revizie. Aceasta se convoacă în şedinţe în funcţie de necesităţi, dar nu mai rar decît o dată la patru luni.

Comisia verifică corectitudinea şi oportunitatea achitării cotizaţiilor de membru de către comunişti, utilizarea corectă a acestora, verifică activitatea financiară şi de producţie a întreprinderilor şi organizaţiilor cu caracter de autogestiune ale partidului, coordonează activitatea comisiilor de revizie ale comitetelor municipale şi raionale de partid.

Istoricul PCRM

Constituirea şi activitatea politică a PCRM (1993–2001)

Înfiinţarea partidului

După suspendarea activităţii Partidului Comunist sovietic în august 1991, s-a format un comitet de iniţiativă în frunte cu ex-ministrul afacerilor interne, Vladimir Voronin, care şi-a canalizat eforturile în vederea anulării legii privind suspendarea activităţii partidului şi reînregistrarea acestuia. Comitetul, în baza Legii privind partidele şi alte organizaţii social-politice, a demarat procesul de colectare a semnăturilor pentru constituirea noului Partid al Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM). La 22 octombrie 1993 a avut loc prima conferinţă de constituire a PCRM, unde a fost aprobat Statutul, a fost pronunţată Declaraţia de principii a partidului şi a fost ales Consiliul Republican al partidului, în frunte cu trei copreşedinţi: Vladimir Voronin, Andrei Neguţa şi Fiodor Manolov.

La 8 aprilie 1994 s-a desfăşurat cea de-a doua conferinţă de constituire a PCRM, în cadrul căreia au fost operate unele modificări în Statutul şi organele de conducere ale partidului, fiind demis Fiodor Manolov din funcţia de co-preşedinte al Sovietului Republican. În cadrul conferinţelor de constituire, PCRM s-a declarat succesorul de drept al ideologiei Partidului Comunist al Uniunii Sovietice şi al Partidului Comunist al Moldovei. La Congresul I al Partidului Comuniştilor, din 24 decembrie 1994, a fost adoptat Programul partidului, au fost introduse unele modificări în Statut şi a fost aleasă componenţa Comitetului Central (CC) şi Comisiei Centrale de Revizie ale PCRM. Plenara CC al PCRM a ales Comitetul Politic Executiv al CC şi l-a desemnat pe Vladimir Voronin în funcţia de Prim-secretar al CC al PCRM.

În martie 1995 PCRM a aderat la Uniunea Partidelor Comuniste — Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (UPC-PCUS), iar în aprilie acelaşi an este lansat organul de presă al PCRM — ziarul "Comunistul". Tot în această perioadă, pentru prima dată după repunerea în lege, comuniştii au participat la alegerile locale din 1995. Atunci formaţiunea a obţinut 206 mandate în consiliile raionale, dar şi mandate în Consiliului municipal Chişinău, 848 mandate – în consiliile locale şi 43 mandate de primar .

Alegerile prezidenţiale din 1996

La 30 august 1996 a avut loc Congresul al II-lea extraordinar al PCRM, la care a fost discutată şi adoptată strategia şi tactica PCRM în campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie-decembrie 1996. Congresul l-a desemnat pe Vladimir Voronin în calitate de candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova.

La alegerile prezidenţiale, candidatul comuniştilor a obţinut 10.26% din voturile exprimate ale alegătorilor în primul tur de scrutin, iar în al doilea tur al alegerilor PCRM l-a susţinut pe Petru Lucinschi. După alegerile prezidenţiale, în cadrul Congresului III al comuniştilor, din 22 martie 1997, au fost stabilite obiectivele pentru alegerile parlamentare din 1998 şi tactica PCRM în campania electorală.

PCRM aflat în opoziţie (1998–2001)

În urma scrutinului din 1998, fracţiunea PCRM, cu 40 de mandate de deputat, s-a aflat în opoziţie parlamentară faţă de Alianţa pentru Democraţie şi Reforme (ADR), iar în noiembrie 1999 a acordat, împreună cu Frontul Popular Creştin Democrat (FPCD), vot de neîncredere Guvernului Sturza. PCRM nu a susţinut iniţiativa din 1999 a preşedintelui ţării, Petru Lucinschi, de desfăşurare a unui referendum republican consultativ privind schimbarea sistemului de guvernământ existent în Republica Moldova cu unul prezidenţial.

În schimb, la 5 iulie 2000, fracţiunea parlamentară a PCRM a susţinut modificarea formei de guvernământ din republică semiprezidenţială în republică parlamentară. După ce a susţinut schimbarea formei de guvernământ, PCRM l-a desemnat pe Vladimir Voronin în calitate de candidat la funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova, avându-l ca oponent pe preşedintele de atunci al Curţii Constituţionale, Pavel Barbalat. După trei tentative, eşuate, de alegere a şefului statului, din decembrie 2000, Preşedintele ţării, Petru Lucinschi, a dizolvat Parlamentul şi a numit data alegerilor parlamentare anticipate pentru 25 februarie 2001 .

Victoria PCRM în alegerile parlamentare din 2001

Alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 au adus comuniştilor o victorie detaşată , rezultatele fiind alimentate de mai mulţi factori politici din această perioadă. Criza de imagine în care se afla tabăra democrată după o guvernare nereuşită, după un eşec total la capitolul coalizarea forţelor democratice, de rând cu amplificarea în societate a nostalgiilor după trecutul comunist, au contribuit la obţinerea de către comunişti a 794,808 voturi (50,07%) sau 71 de mandate de deputat din 101. Astfel PCRM devine primul şi unicul partid din istoria Republicii Moldova care obţine majoritatea constituţională.

În noua conjunctură politică, la 20 martie 2001, deputatul PCRM, Eugenia Ostapciuc, este aleasă în calitate de preşedinte al Parlamentului. La 4 aprilie 2001, primul-secretar, iar mai târziu liderul PCRM, Vladimir Voronin, a fost ales Preşedinte al Republicii Moldova. La 19 aprilie al aceluiaşi an, PCRM a aprobat componenţa nominală a noului Executiv, în frunte cu Vasile Tarlev, şi programul de activitate al Guvernului "Renaşterea economiei — renaşterea ţării" .

PCRM, aflat la guvernare (2001-2009)

După venirea la guvernare, comuniştii întreprind un şir de măsuri pentru a-şi onora promisiunile electorale. Printre acestea se numără în special cele privind revenirea la raioane, diminuarea cenzului de pensionare, declararea limbii ruse drept a doua limbă de stat, introducerea în şcoli a limbii ruse ca obiect de studiu obligatoriu începând cu clasa a doua şi a "Istoriei Moldovei" . Ultimele două obiective propuse de comunişti au generat o criză politică de proporţii la începutul anului 2002. Partidul Popular Creştin Democrat a declanşat ample acţiuni de protest, care au durat câteva luni şi care au putut fi depăşite doar cu ajutorul Consiliului Europei. În cele din urmă, PCRM a cedat presiunilor şi a renunţat la implementarea celor două promisiuni electorale. În pofida acestor cedări, comuniştii au înregistrat rezultate pozitive la alegerile locale generale din vara anului 2003, unde s-au situat pe primul loc în preferinţele alegătorilor .

Memorandumul Kozak

Ratingul comuniştilor a început să scadă după ce, în noiembrie 2003, preşedintele republicii, Vladimir Voronin, refuză în ultimul moment semnarea Memorandumului Kozak, care prevedea reglementarea diferendului transnistrean pe calea federalizării republicii. După aceasta intervine o răceală evidentă în relaţiile moldo-ruse, inclusiv după ce guvernarea schimbă radical cursul politicii externe, declarând integrarea europeană drept prioritate naţională.

Asumarea vectorului de integrare europeană

La Congresul V al PCRM din 11 decembrie 2004 , desfăşurat cu uşile închise, a fost subliniat faptul că PCRM este un partid modern european de stânga, care urmăreşte integrarea europeană a Moldovei, prin modernizarea societăţii acesteia. De asemenea, s-a decis iniţierea procesului de elaborare a unui nou Program al partidului, adaptat la realităţile social-economice şi politice existente. Totodată, delegaţii la congres au lansat Programul naţional "Satul Moldovenesc". Programul a fost aprobat de Guvern la 1 martie 2005 şi prevedea dezvoltarea rurală durabilă a Republicii Moldova pentru anii 2005-2015. Un eveniment marcant ce a urmat congresului V a fost semnarea, la 22 februarie 2005, a Planului de Acţiuni Republica Moldova - Uniunea Europeană.

În preajma alegerilor parlamentare din 2005, în scopul susţinerii vectorului de integrare europeană asumat de PCRM, Republica Moldova a fost vizitată succesiv de preşedinţii României, Ucrainei şi Georgiei.

Alegerile parlamentare din 2005

La alegerile parlamentare din 6 martie 2005 PCRM a obţinut 45,98% din sufragii şi 56 mandate de deputat din 101. În contextul politic creat, în calitate de preşedinte al Parlamentului a fost ales Marian Lupu, iar, la 4 aprilie 2005, cu suportul fracţiunilor Partidului Popular Creştin Democrat, Partidului Democrat din Moldova şi al grupului Social-Liberal, Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniştilor, a fost reales în funcţia de şef al statului. La scurt timp, a fost învestit Guvernul Tarlev II, cu programul de activitate "Modernizarea ţării – bunăstarea poporului" .

Relaţiile cu Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană

Al doilea mandat de guvernare comuniştii l-au început prin continuarea politicii de integrare europeană, însă, în paralel, relaţiile moldo-ruse au degradat şi mai mult. În 2006, pe fundalul crizei gazelor, Federaţia Rusă a interzis şi importul de vinuri, carne şi produse fitosanitare din Moldova, ceea cea a avut un impact negativ asupra economiei ţării, dar şi asupra ratingului PCRM. În contextul creat, Uniunea Europeană a acordat Republicii Moldova sistem de preferinţe comerciale autonome, ceea ce a condus ulterior la redirecţionarea exporturilor. Totuşi, embargoul impus de Federaţia Rusă, dar şi politica promovată de comunişti în această perioadă, au influenţat negativ rezultatele comuniştilor la alegerile pentru funcţia de Guvernator al U.T.A. Găgăuzia din decembrie 2006 şi alegerile în Adunarea Populară a Găgăuziei din martie 2008 . O altă consecinţă a embargoului rusesc s-a răsfrânt şi asupra alegerilor locale generale din 2007. Chiar dacă au rămas cel mai popular partid din Moldova , Partidul Comuniştilor a pierdut puterea în două treimi din raioanele ţării, inclusiv în Consiliul municipal Chişinău .

Ca urmare a acestor evenimente politice, perioada de până la alegerile parlamentare din 2009 a fost marcată de antagonizarea relaţiilor dintre puterea centrală şi administraţia publică locală, după ce partidele din opoziţie au obţinut majoritatea în 2/3 din raioanele ţării la alegerile din 2007: a fost ridicat pragul electoral de la 4% la 6%, a fost interzisă crearea blocurilor electorale, precum şi interzicerea pentru persoanele cu multiplă cetăţenie de a accede în funcţii publice de rang înalt, inclusiv în funcţia de deputat în Parlament.

Modernizarea partidului

La 15 martie 2008 a avut loc Congresul VI al PCRM , unde a fost adoptat un nou Program al partidului, care stabileşte noi obiective strategice în activitatea comuniştilor — apărarea suveranităţii şi consolidarea statalităţii ţării; restabilirea integrităţii teritoriale a Moldovei; modernizarea Republicii Moldova prin trecerea treptată de la economia preponderent agrară şi capitalismul birocrat de nomenclatură la societatea postindustrială, bazată pe cunoştinţe, competenţă, tehnologii moderne, calitate înaltă a vieţii şi cultura democratică. Congresul VI s-a dorit a fi unul de modernizare a partidului, de "întinerire" a elitei de partid şi de deschidere a PCRM. Este de remarcat că cel de al VI-lea Congres al PCRM este primul la care mass-media a avut accesul liber şi ale cărui lucrări au fost retransmise on-line.

La câteva zile după congresul PCRM, Guvernul în frunte cu prim-ministrul Vasile Tarlev a demisionat , iar la 31 martie 2008 a fost învestit noul Guvern, în frunte cu Zinaida Greceanîi, împreună cu programul de activitate al acestuia pentru anii 2008–2009, intitulat "Progres şi integrare" .

PCRM, aflat în opoziţie (2009–2018)

În căutarea "votului de aur"

După anunţarea rezultatelor preliminare ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, conform cărora Partidul Comuniştilor din Republica Moldova a obţinut 49.48% din voturi sau 60 de mandate în Legislativ , în Chişinău izbucnesc ample acţiuni de protest ale tinerilor, care degenerează în acte de vandalizare a sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei. Protestatarii acuzau PCRM de fraudarea rezultatelor alegerilor. Iniţial, partidele de opoziţie — Partidul Liberal, Partidul Liberal Democrat din Moldova şi Alianţa "Moldova Noastră" — s-au solidarizat cu protestatarii, însă degenerarea acţiunilor din ziua de 7 aprilie 2009 i-a determinat pe liderii partidelor de opoziţie să nu-şi asume un rol major în desfăşurarea protestelor, lucru negat ulterior de PCRM, care a acuzat opoziţia, România şi unele elemente criminale că ar fi stat în spatele acestor acţiuni.

Evenimentele care au urmat după protestele stradale, în special maltratarea tinerilor în comisariatele de poliţie, au determinat PL, PLDM şi AMN să ocupe o poziţie intransigentă în raport cu PCRM. Astfel cele trei formaţiuni declară că nu vor să contribuie la menţinerea comuniştilor la guvernare şi refuză repetat să acorde "votul de aur" (cel de-al 61-lea vot) de care depindea alegerea candidatului comuniştilor, Zinaida Greceanîi, la funcţia de şef al statului. Prin urmare, tentativele eşuate de alegere a preşedintelui ţării au declanşat alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie 2009.

Marian Lupu părăseşte PCRM

Totodată, în contextul situaţiei politice dificile de după alegerile parlamentare, la 10 iunie 2009, ex-preşedintele Parlamentului, Marian Lupu, printr-o declaraţie făcută public, şi-a anunţat retragerea din Partidul Comuniştilor, pe motiv că interesele sale nu mai coincid cu poziţiile partidului , iar la scurt timp acesta a fost ales preşedinte al Partidului Democrat din Moldova .

Acest eveniment a avut repercusiuni negative asupra ratingului electoral al PCRM la alegerile din 29 iulie 2009, la care PCRM a obţinut 44,69% din sufragii şi, respectiv, 48 mandate de deputat , practic cu 12 mandate mai puţin decât la precedentul scrutin. Rezultatele alegerilor au oferit cadrul oportun creării Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE I), de către PLDM, PDM, PL şi AMN, iar Partidul Comuniştilor a trecut în opoziţie.

Boicotul alegerii şefului statului

După trecerea în opoziţie, PCRM a boicotat repetat, în anul 2009, tentativele de alegere a candidatului AIE, Marian Lupu, la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Prin urmare, s-au creat circumstanţele pentru dizolvarea Parlamentului de legislatura a XVIII-a şi organizarea alegerilor parlamentare anticipate. Totuşi, poziţia PCRM faţă de alegerea şefului statului a creat sciziuni în cadrul fracţiunii parlamentare a comuniştilor, astfel că, la 15 decembrie 2009, deputaţii Vladimir Ţurcan, Victor Stepaniuc, Ludmila Belcencova şi Valentin Guznac, iar mai târziu şi Svetlana Rusu, au părăsit fracţiunea parlamentară, fiind excluşi ulterior din PCRM. În februarie 2010 cei cinci deputaţi au aderat la Partidul "Moldova Unită".

În contextul pregătirilor pentru alegerile parlamentare din 2010, dar şi manifestând dezacordul faţă de activitatea Alianţei de guvernare, Partidul Comuniştilor a demarat mai multe acţiuni politice, printre care a lansat "Proiectul Moldovenesc" , ulterior devenind programul electoral al PCRM, şi a boicotat referendumul republican constituţional din 5 septembrie 2010 , care, în cele din urmă, nu a fost validat din cauza participării scăzute a alegătorilor. La alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010 Partidul Comuniştilor a obţinut 39,34% din sufragii şi, respectiv, 42 mandate de deputat , şi iarăşi s-a pomenit în opoziţie, deoarece celelalte partide, liberal-democrate, au creat Alianţa pentru Integrare Europeană II (AIE II).

În pofida aflării sale în opoziţie, Partidul Comuniştilor a obţinut la alegerile locale generale din iunie 2011 rezultate semnificative. Astfel candidatul PCRM la funcţia de primar general al mun. Chişinău, Igor Dodon, a înregistrat cel mai bun rezultat în primul tur de scrutin , însă a pierdut la limită în turul doi al alegerilor, în competiţie cu Dorin Chirtoacă, care era susţinut de componentele AIE. În schimb, comuniştii au obţinut majoritatea la limită în Consiliul municipal Chişinău .

Mai mulţi deputaţi părăsesc fracţiunea PCRM

Poziţia comuniştilor de a nu coopera cu AIE II în scopul alegerii şefului statului, însoţită de acţiunile de protest organizate de PCRM în mai multe raioane ale ţării împotriva activităţii defectuoase a Alianţei de guvernare, dar şi boicotarea şedinţelor Parlamentului, au dus la noi sciziuni în cadrul formaţiunii. Prin urmare, la 4 noiembrie 2011 deputaţii Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc au anunţat că părăsesc fracţiunea parlamentară a Partidului Comuniştilor şi sunt pentru "evitarea alegerilor anticipate, alegerea preşedintelui ţării, reformatarea guvernării şi stabilitatea politică şi socială . În cele din urmă, cei trei deputaţi au susţinut candidatul AIE, Nicolae Timofti, la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.

De asemenea, pe parcursul anului 2012, deputaţii comunişti Vadim Mişin, Oleg Babenco, Tatiana Botnariuc, Ion Ceban şi Serghei Sîrbu au anunţat că părăsesc fracţiunea PCRM.

PCRM pentru Uniunea Vamală

În ciuda emigrărilor din partid, motivate inclusiv de reticenţa PCRM de a-şi moderniza organele de conducere, la 9 iunie 2012 a fost convocat Congresul VII, unde Vladimir Voronin a fost reales în funcţia de preşedinte. Tot atunci, delegaţii la congres au adoptat şi trei declaraţii , inclusiv "declaraţia privind atitudinea PCRM faţă de procesul de extindere a Uniunii Vamale şi constituire a Uniunii Eurasiatice". Prin adoptarea acestei declaraţii, PCRM se angaja să susţină şi să promoveze ideea de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Vamală "Rusia-Belarus-Kazahstan". Totuşi, după cum se va vedea mai târziu, ideea integrării în Uniunea Vamală a fost preluată şi promovată intens de Partidul Socialiştilor din Republica Moldova (formaţiune condusă de ex-membri comunişti) în alegerile parlamentare din 2014 .

Susţinerea dezintegrării alianţei de guvernare

Dosirea incidentului tragic, ce s-a întâmplat în luna decembrie 2012 în Pădurea Domnească, la care au participat mai mulţi judecători, procurori şi funcţionari publici, dar şi atacurile raider asupra unor instituţii financiare din Republica Moldova, au condus la desfiinţarea AIE II. După ce PLDM s-a retras din Alianţa pentru Integrare Europeană II, acesta, împreună cu PCRM, au votat pentru desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte al Parlamentului, funcţie deţinută de reprezentantul PDM, Vladimir Plahotniuc. Totodată, la 28 februarie 2013, Partidul Comuniştilor a înregistrat în Parlament o moţiune de cenzură împotriva Guvernului condus de Vlad Filat, care, în cele din urmă, a fost votată în Parlament. La scurt timp după aceste evenimente, liberal-democraţii, cu susţinerea PCRM, au votat pentru demiterea preşedintelui Parlamentului, Marian Lupu, şi au abrogat proiectul de lege al PDM privind introducerea sistemului electoral mixt.

"Revoluţia de catifea" pentru demiterea Guvernului

Pe fundalul evenimentelor politice, dar şi a situaţiei financiar-bancare din ţară, alimentate ulterior de parafarea Acordului de Asociere RM – UE, Partidul Comuniştilor a continuat să protesteze împotriva activităţii Alianţei de guvernare. La 23 septembrie 2013 comuniştii au iniţiat "acţiuni de nesupunere" şi de proteste în toată republica, cu genericul "revoluţie de catifea" . Aceste acţiuni, în viziunea comuniştilor, urmau să se finalizeze cu demiterea Guvernului şi desfăşurarea alegerilor parlamentare anticipate. După ce, în noiembrie 2013, a fost parafat Acordul de Asociere, Partidul Comuniştilor a cerut anularea acestuia şi chiar demisia Guvernului Leancă . În plus, comuniştii s-au asociat şi promotorilor referendumului din autonomia Găgăuzia, desfăşurat la 2 februarie 2014 .

Membri marcanţi, excluşi din partid

În vara anului 2014, PCRM este marcat de o nouă criză internă. La şedinţa plenară a CC al PCRM au fost excluşi din organele de conducere ale partidului deputaţii Iurie Muntean, Grigore Petrenco şi Marc Tkaciuk. Liderul partidului, Vladimir Voronin, a explicat că cei trei "au fost eliberaţi din conducerea PCRM pe motiv că sunt greutăţi în partid, dar şi din cauza neajunsurilor în activitatea lor". Deputaţii demişi au declarat că decizia a fost una ilegală şi contravine statutului partidului.

Ca urmare a acestor acţiuni, inclusiv ascensiunea Partidului Socialiştilor din această perioadă, la alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 Partidul Comuniştilor a obţinut doar 17,48% din voturi, respectiv 21 mandate de deputat , acesta fiind cel mai mic rezultat înregistrat de comunişti de la primul scrutin parlamentar la care au participat.

Susţinerea coaliţiei minoritare PLDM-PDM

După alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014, la 23 ianuarie 2015 PDM, împreună cu PLDM, au semnat Acordul de constituire a coaliţiei minoritare de guvernare – Alianţa Politică pentru Moldova Europeană (APME). Acordul respectiv reprezenta un prim pas în vederea deblocării eforturilor de constituire a unei majorităţi parlamentare după alegerile parlamentare. Cauzele blocajului proveneau din neînţelegerile cu fracţiunea parlamentară a Partidului Liberal (PL) privind partajarea funcţiilor guvernamentale.

În aceste circumstanţe, PCRM a decis să susţină condiţionat coaliţia minoritară APME în vederea deblocării constituirii organelor de conducere ale Parlamentului şi Guvernului. În acest sens, chiar în ziua constituirii APEM, fracţiunea PCRM a votat, alături de componentele acesteia, pentru alegerea Preşedintelui Parlamentului din partea PDM, a unui vice-preşedinte din partea PLDM şi a altui vice-preşedinte din partea PCRM, iar la 18 februarie 2015 cele trei formaţiuni au votat pentru numirea în funcţia de prim-ministru a tehnocratului Chiril Gaburici, după ce mai devreme PCRM a refuzat să susţină garnitura guvernamentală propusă de Iurie Leancă.

Alegerile locale generale din iunie 2015

La alegerile locale generale din iunie 2015 PCRM a înregistrat la nivel republican rezultate modeste, comparativ cu scrutinele anterioare , cel mai răsunător rezultat negativ a fost înregistrat în mun. Chişinău.

Candidatul PCRM la funcţia de primar general, Vasili Chirtoca, s-a ales cu suportul a doar 4,04% din alegători, clasându-se pe locul cinci, iar în Consiliul municipal Chişinău comuniştii au obţinut doar 3 mandate.

PCRM "contribuie" la crearea Coaliţiei de guvernare

Pe fundalul protestelor paşnice de amploare demarate de Platforma Civică "Demnitate şi Adevăr", la 15 octombrie 2015, în cadrul primei şedinţe a Parlamentului din sesiunea toamnă-iarnă, liderului PLDM, Vlad Filat, i-a fost retrasă imunitatea parlamentară cu votul a 79 de deputaţi ai fracţiunilor PDM, PL, PCRM şi PSRM. Lucrurile au mers şi mai departe, astfel încât, la 22 octombrie 2015, un grup de deputaţi PCRM şi PSRM au înregistrat în Parlament moţiunea de cenzură împotriva Guvernului Streleţ , care în cele din urmă a fost demis cu votul a 65 de deputaţi, inclusiv comunişti.

În circumstanţele create, Partidul Comuniştilor s-a arătat deschis spre formarea unei alianţei de centru-stânga sau a unei coaliţii largi , însă la 21 decembrie 2015, 14 (din 21) deputaţi comunişti, în frunte cu preşedintele fracţiunii parlamentare a PCRM, Violeta Ivanov, au anunţat într-o conferinţă de presă că părăsesc fracţiunea PCRM . Ulterior cei 14 deputaţi, împreună cu fracţiunea PDM, au anunţat că formează "Platforma Social-Democrată Pentru Moldova".

În perioada care a urmat, PCRM a fost împotriva învestirii Guvernului Filip, a declarat neconstituţională hotărârea Curţii Constituţionale din 4 martie 2016, prin care a fost dispusă revenirea la alegerea directă a şefului statului şi a boicotat alegerile prezidenţiale din octombrie 2016. Totodată, a criticat iniţiativa PDM şi PSRM privind schimbarea sistemului electoral proporţional în sistem electoral mixt şi a susţinut referendumul de demitere a primarului general, Dorin Chirtoacă (care nu a fost validat, din motivul participării scăzute a alegătorilor).

Gestiunea financiară

Sursele de finanţare ale Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, veniturile acestuia şi principalele categorii de cheltuieli înregistrate anual conform datelor din rapoartele privind gestiunea financiară a partidului prezentate de către PCRM Comisiei Electorale Centrale și Ministerului Justiției.

Anul 2017

Surse de finanţare/ venituri, total	7 893 942 lei
1. Subvenţii de la bugetul de stat	5 777 098
2.1. Donaţii din partea membrilor de partid	3 690
4. Cotizaţii de membru de partid	177 937
5. Venituri în urma activităţilor economice	26 015 000
6. Alte venituri	1 384 425
Plăţi/ cheltuieli, total	4 870 744 lei
1. Cheltuieli pentru întreţinerea sediilor	703 136
2. Cheltuieli de personal	1 548 291
3. Cheltuieli pentru presă şi materiale promoţionale	1 667 867
4. Cheltuieli de deplasare în ţară şi în străinătate	76 131
5. Cheltuieli pentru telecomunicaţii	53 172
6. Cheltuieli pentru primirea delegaţiilor	15 277
7. Plata cotizaţiilor în organizaţiile internaţionale	42 229
8. Investiţii în bunuri mobile şi imobile	52 290
9. Cheltuieli de birotică, comision bancar	92 021
11. Cheltuieli pentru organizarea de întruniri	130 657
12. Alte cheltuieli	27 693
13. Cheltuieli în campania electorală	3 690

Anul	Venituri	Cheltuieli	Membri
iul 2018	4 128 311,76	2 297 985,46	11 669
2017	33 358 150,00	4 412 452,46	13 124
2016	6 813 379,88	2 593 375,99	13 635
2015	9 292 640,00	9 456 776,66	17 752
2014	6 643 907,80	6 454 530,23	~40 000
2013	1 838 080,44	1 881 666,72
2012	5 698 716,00	5 657 419,33
2011	14 496 691,35	14 573 499,27
2009	25 122 358,00	25 246 556,44	~30 000

Încrederea populației

Procentul populaţiei care are foarte multă sau oarecare încredere în Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, conform datelor Barometrului Opiniei Publice.

12,8	17,1	9,4	17,1	11,0	19,5	31,1	42,2	32,1	40,6	35,1	38,8	40,1	47,2	39,9	35,9	40,5	41,5	57,8	52,4
noi 2018	mai 2018	dec 2017	apr 2017	oct 2016	noi 2015	noi 2014	noi 2013	noi 2012	noi 2011	noi 2010	noi 2009	iul 2009	mar 2009	oct 2008	noi 2007	noi 2006	dec 2005	feb 2005	noi 2004