Alegeri parlamentare în Republica Moldova

Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului Republicii Moldova și unica autoritate legislativă a statului. Organul legislativ este compus din 101 deputați, aleși în cadrul alegerilor parlamentare desfășurate în baza sistemului electoral mixt, care prevede alegerea a 50 de deputați într-o circumscripție națională și 51 deputați aleși în circumscripțiile uninominale. Candidați la funcția de deputat în Parlament pot fi persoanele cu drept de vot, care dețin cetățenia RM și care au împlinit, inclusiv în ziua alegerilor, vârsta de 18 ani.

Parlamentul Republicii Moldova

Alegeri parlamentare în Republica Moldova

Alegerile ordinare din 24 februarie 2019

Au trecut pragul electoral

Mandate

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova	35
Partidul Democrat din Moldova	30
Blocul electoral “ACUM Platforma DA și PAS”	26
Partidul “Șor”	7
Candidați independenți	3

---

Alegerile ordinare din 30 noiembrie 2014

Partidul Socialiștilor din Republica Moldova	25
Partidul Liberal Democrat din Moldova	23
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova	21
Partidul Democrat din Moldova	19
Partidul Liberal	13
Președintele Parlamentului: Andrian Candu (2015–2019)
Prim-ministru: Pavel Filip (2016–prezent), Valeriu Streleț (2015), Chiril Gaburici (2015)

---

Alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova	42
Partidul Liberal Democrat din Moldova	32
Partidul Democrat din Moldova	15
Partidul Liberal	12
Președintele Parlamentului: Igor Corman (2013–2014), Marian Lupu (2010–2013)
Prim-ministru: Iurie Leancă (2013–2015), Vlad Filat (2011–2013)

---

Alegerile anticipate din 29 iulie 2009

Partidul Comuniștilor din Republica Moldova	48
Partidul Liberal Democrat din Moldova	18
Partidul Liberal	15
Partidul Democrat din Moldova	13
Alianța “Moldova Noastră”	7
Președintele Parlamentului: Mihai Ghimpu (2009–2010)
Prim-ministru: Vlad Filat (2009–2011)

De la declararea independenței Republicii Moldova, în perioada 1994–2014, au avut loc opt scrutine parlamentare, dintre care patru au fost anticipate. În perioada de referință, alegerile parlamentare s-au desfășurat în baza sistemului electoral proporțional, întreg teritoriul țării constituind o circumscripție electorală, în care au fost aleși cei 101 deputați.

La 20 iulie 2017 au fost adoptate noile modificări ale Codului electoral, privind trecerea de la sistemul electoral proporțional la sistemul electoral mixt (paralel: proporțional și majoritar). Inițiativa de schimbare a sistemului electoral a fost lansată și promovată de Partidul Democrat din Moldova și Partidul Socialiștilor din Republica Moldova, cu susținerea Grupului Parlamentar Popular European.

Deoarece la 30 noiembrie 2018 urma să expire mandatul Parlamentului de legislatura XX-a, la 27 iulie 2018 a fost aprobată data de 24 februarie 2019 drept ziua următoarelor alegeri parlamentare ordinare. Scrutinul parlamentar se va desfășura, în premieră, în conformitate cu sistemul electoral mixt, care presupune alegerea a 50 de deputați în circumscripția națională, în baza listelor de partid, și 51 deputați aleși în circumscripțiile uninominale.

Primele alegeri pluripartite

Numerotarea oficială a legislaturilor parlamentare reamintește că Republica Moldova este succesoarea de drept a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM). Parlamentul de legislatura a XII-a (prin Hotărârea Sovietului Suprem din 23 mai 1991, RSSM a fost redenumită în Republica Moldova, iar Sovietul Suprem – Parlament al Republicii Moldova), care a proclamat suveranitatea și independența Republicii Moldova, a fost ales în baza sistemului electoral majoritar, cu majoritate simplă, în două tururi de scrutin.

Alegerile s-au desfășurat în baza Legii nr. 3618-XI cu privire la alegerile de deputați ai poporului ai RSS Moldovenești, adoptată la 23 noiembrie 1989, care a pus bazele alegerilor libere și pluraliste. În fiecare din cele 380 de circumscripții uninominale constituite pe teritoriul RSSM, puteau fi înregistrați mai mulți candidați. În condițiile existenței unui singur partid – Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), aveau dreptul de a propune candidați colectivele de muncă, organizațiile obștești, colectivele de elevi și studenți ș.a. În cele două tururi de scrutin, care s-au desfășurat pe 25 februarie și 10 martie 1990, au fost aleși 371 de deputați. În acest context, este de remarcat că după o perioadă de mai bine de 50 de ani, în pofida tradiții sovietice de alegere a candidaților fără alternativă, au fost, totuși, organizate primele alegeri pluraliste, având la bază principiul alternativei (mai mulți candidați într-o circumscripție uninominală).

Sistemul electoral proporțional

După declararea independenței Republicii Moldova una dintre sarcinile primordiale ale Parlamentului devenise elaborarea și adoptarea Constituției statului independent. Acest obiectiv era imposibil de realizat din cauza fragmentării componenței forului legislativ. În circumstanțele menționate, la 12 octombrie 1993, Parlamentul a adoptat Hotărârea nr. 1608-XII, prin care s-a stabilit ca în ziua de 27 februarie 1994 să fie organizate alegeri parlamentare anticipate, iar împuternicirile Parlamentului de legislatura XII-a să expire la data noului scrutin.

Două zile mai târziu, la 14 octombrie 1993, Parlamentul a adoptat Legea nr. 1609-XII privind alegerea Parlamentului. Sursă de inspirație pentru legislatorii moldoveni a servit legislația electorală a României, care a fost asimilată și adaptată la realitățile moldovenești din acea perioadă. Noua lege prevedea alegerea a 104 deputați în Parlament, aleși în circumscripțiile electorale cu mai multe mandate în baza listelor de candidați ale partidelor, organizațiilor social-politice, blocurilor electorale, și cu participarea candidaților independenți potrivit principiului reprezentării proporționale. În acest sens urmau să se înființeze circumscripții electorale cu mai multe mandate (sistem electoral proporțional limitat), care trebuiau să corespundă unităților administrativ-teritoriale de nivelul al doilea (județe).

Totuși, după adoptarea legii vizate s-a constatat că ea nu poate fi aplicată în varianta votată de forul legislativ. Motivul principal a fost lipsa unei majorități pentru votarea proiectul reformei administrativ-teritoriale pentru trecerea la un număr limitat de județe, dar și refuzul liderilor din Transnistria de a permite constituirea circumscripțiilor electorale și secțiilor de votare în stânga Nistrului. În astfel de circumstanțe, Parlamentul a adoptat la 19 octombrie 1993 Hotărârea nr. 1613-XII privind modul de punere în aplicare a Legii privind alegerea Parlamentului, potrivit căreia alegerile Parlamentului din 27 februarie 1994 urmau să se desfășoare cu excepții de la prevederile legii adoptate, principala excepție fiind înființarea unei singure circumscripții electorale care să cuprindă întreg teritoriul Republicii Moldova, respectiv, sistemul proporțional absolut: o țară – o circumscripție națională

27 februarie 1994

Primele alegeri legislative de după declararea independenței Republicii Moldove s-au desfășurat la 27 februarie 1994, în baza sistemul electoral proporțional absolut – o singură circumscripție electorală pentru întreaga țară. Alegerile au fost convocate cu un an înaintea expirării mandatului Parlamentului, având în vedere că nouă componență a forului legislativ urma să adopte Constituția Republicii Moldova și un șir de documente importante referitoare la realizarea reformelor social-economice. Învingător absolut la alegerile parlamentare din 1994 a devenit Partidul Democrat Agrar din Moldova (PDAM), care a obținut 56 de mandate de deputat din 104, devenind partidul care a guvernat Republica Moldova în perioada 1994–1998. Tot în această perioadă, PDAM a fost marcat de sciziuni și neînțelegeri în interiorul partidului, care au influențat integritatea acestuia dar și rezultatele înregistrate la următoarele alegeri parlamentare.

22 martie 1998

La alegerile parlamentare din 22 martie 1998 cele mai multe mandate de deputat le-a obținut Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) – 40 la număr. Totuși, majoritatea parlamentară a fost formată din 61 de deputați, reprezentanți ai blocului electoral “Convenția Democrată din Moldova”, Blocului “Pentru o Moldovă Democratică și Prosperă” și Partidului Forțelor Democratice, care au înființat Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR). Creat în rezultatul unor tratative dificile, Guvernul ADR – primul guvern de coaliție în istoria țării – s-a bazat pe programul de guvernare al ADR (1998–2001, 1999–2002) și a inclus reprezentanți ai tuturor partidelor constituante. Însă, dezacorduri apărute în cadrul Alianței pentru Democrație și Reforme, cauzate de un anumit grad de nemulțumire privind distribuția portofoliilor, a condus la demiterea Guvernului în frunte cu Ion Sturza la 9 noiembrie 1999, prin votul comun acordat de Frontul Popular Creștin Democrat și PCRM, urmată de destrămarea ADR.

După destrămarea ADR, la propunerea Șefului statului, Petru Lucinschi, la 21 decembrie 1999 a fost învestit Guvernul condus de Dumitru Braghiș, care și-a exercitat mandatul până la declanșarea alegerilor parlamentare anticipate.

25 februarie 2001

Alegerile parlamentare au avut loc la 25 februarie 2001, fiind organizate ca urmare a incapacității Parlamentului de a alege șeful statului în decembrie 2000. Partidul Comuniștilor din Republica Moldova a acumulat 71 mandate de deputat, acesta devenind primul și unicul partid din istoria Republicii Moldova care a obținut majoritatea constituțională. Prin urmare, PCRM și-a asumat actul guvernării, prin învestirea Guvernului condus de Vasile Tarlev și desemnarea Eugeniei Ostapciuc în calitate de președinte al Parlamentului, iar liderul partidului, Vladimir Voronin, a fost ales în funcția de Președinte al țării.

6 martie 2005

În urma alegerilor parlamentare din 6 martie 2005, Partidul Comuniștilor a obținut 56 mandate, Blocul “Moldova Democrată”, constituit din Alianța “Moldova Noastră” (AMN), Partidul Democrat din Moldova (PDM) și Partidul Social-Liberal (PSL) – 34 mandate și Partidul Popular Creștin Democrat (PPCD) – 11 mandate de deputat. PCRM a constituit majoritatea parlamentară, a învestit Guvernul condus de Vasile Tarlev și l-a desemnat pe Marian Lupu în funcția de președinte al Parlamentului. Totuși, formațiunea nu întrunea suficiente voturi pentru alegerea Șefului statului. După o serie de consultări, la 4 aprilie 2005 cu votul fracțiunilor PCRM, PDM, PSL și PPCD a fost votat Vladimir Voronin în calitate de Președinte al Republicii Moldova, pentru al doilea mandat consecutiv.

5 aprilie 2009

La alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 cele mai multe voturi au fost obținute de PCRM – 60 mandate, în timp ce Partidul Liberal (PL) a obținut 15 mandate, Partidul Liberal Democrat din Moldova (PLDM) – 15 și Alianța “Moldova Noastră” – 11. La scurt timp după alegeri s-au declanșat proteste stradale împotriva rezultatelor scrutinului, factor care a servit ulterior la tergiversarea găsirii “votului de aur” (al 61-lea vot) al PCRM pentru a alege Șeful statului. În acest context, au fost create circumstanțele dizolvării Parlamentului de legislatura XVII-a.

29 iulie 2009

În urma alegerilor parlamentare anticipate din 29 iulie 2009 au trecut pragul electoral 5 partide politice, dintre care 4 formațiuni (Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal, Partidul Democrat din Moldova și Alianța “Moldova Noastră”) au înființat Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), în timp ce Partidul Comuniștilor a trecut în opoziție. Coaliția de guvernare, care deținea 53 de mandate în Parlament a investit noua componență a Guvernului la 25 septembrie 2009, în calitate de Prim-ministru fiind desemnat liderul PLDM, Vlad Filat. AIE și-a încetat activitatea după două tentative eșuate de alegere a președintelui Republicii Moldova, urmată de dizolvarea Parlamentului de legislatura XVIII-a.

28 noiembrie 2010

Alianța pentru Integrare Europeană II

Rezultatele alegerilor parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010 au adus în prim-plan 4 formațiuni politice care au trecut pragul electoral, dintre care 3 partide (PLDM, PL și PDM) au înființat Alianța pentru Integrare Europeană II. La 14 ianuarie 2011 Coaliția de guvernare, care deținea 59 de mandate în Parlament a învestit Guvernul condus de Vlad Filat.

Activitatea AIE II a fost marcată de numeroasele conflicte dintre partidele democratice dar și de incapacitatea alegerii Șefului statului. Abia la 12 martie 2012 membrii AIE II au votat pentru Nicolae Timofti, în calitate de Președinte al republicii, fiind susținut și de “grupul socialiștilor”, format din 3 deputați ex-comuniști. Însă, dosirea unui incident nefericit petrecut în rezervația “Pădurea Domnească” în decembrie 2012 a generat o criză politică, care a culminat cu desființarea AIE II, demiterea Guvernului condus de Vlad Filat și a președintelui Parlamentului, Marian Lupu.

Coaliția Pro Europeană

După o serie de demiteri din funcții și acuzații reciproce între partidele parlamentare, la 30 mai 2013 a fost înființată Coaliția Pro Europeană, compusă din fracțiunile PLDM, PDM și 7 deputați ex-membri ai Partidului Liberal, care au constituit Grupul liberalilor reformatori. Tot în aceeași zi, noua coaliție de guvernare a învestit Guvernul condus de Iurie Leancă, eveniment precedat de alegerea diplomatului, Igor Corman, în calitate de președinte al Legislativului.

30 noiembrie 2014

Alegerile parlamentare din 2014 în Republica Moldova

Alianța Politică pentru Moldova Europeană

La scrutinul parlamentar din 30 noiembrie 2014 au depășit pragul electoral 5 partide politice, dintre care Partidul Liberal Democrat și Partidul Democrat au înființat la 23 ianuarie 2015 Alianța Politică pentru Moldova Europeană (APME). Chiar în ziua constituirii APME, fracțiunea Partidului Comuniștilor a votat alături de componentele acesteia pentru alegerea președintelui Legislativului din partea PDM, a unui vicepreședinte din partea PLDM și a altui vicepreședinte din partea PCRM, iar la 18 februarie 2015 cele trei formațiuni au votat pentru numirea în funcția de prim-ministru a tehnocratului Chiril Gaburici.

Alianța pentru Integrare Europeană III

Acordul de constituire a noii alianțe a fost semnat de PLDM, PDM și PL la 23 iulie 2015. Formarea alianței a fost precedată de demisia Prim-ministrului, Chiril Gaburici. După o serie de consultări pe marginea identificării candidatului la funcția de prim-ministru, PLDM l-a desemnat pe Valeriu Streleț în fruntea Executivului, care a și fost confirmat în funcție la 30 iulie 2015, cu participarea celor trei fracțiuni parlamentare.

AIE II a fost desființată în octombrie 2015 după ridicarea imunității parlamentare a liderului PLDM, Vlad Filat, urmată de arestul acestuia, și demiterea Guvernului condus de Valeriu Streleț.

Coaliția de guvernare coordonată de PDM

După evenimentele petrecute în octombrie 2015, Partidul Democrat din Moldova și-a asumat actul guvernării prin înființarea la 24 decembrie 2015 a Platformei Social-Democrate pentru Moldova, împreună cu 14 deputați care mai devreme s-au retras din PCRM. Pentru crearea unei noi majorități parlamentare a optat și Partidul Liberal. Prin urmare, la 20 ianuarie 2016 a fost învestită componența Guvernului în frunte cu reprezentantul PDM, Pavel Filip, pentru care au votat și 8 deputați din PLDM.

Mai târziu, în Parlament a fost constituit Grupul Parlamentar Popular European (GPPE), format din foști membri ai PLDM, care a susținut ulterior toate inițiativele partenerilor din PDM. La 29 iulie 2016, Coaliția de guvernare (PDM, PL) a semnat cu Partidul Popular European din Moldova un acord cu privire la Parteneriatul național pentru integrare europeană, care de fapt a oficializat creșterea numerică a membrilor coaliției de guvernare. După ce PL a părăsit coaliția de guvernare în mai 2017, fracțiunile parlamentare PDM și GPPE au lansat și promovat o serie de inițiative legislative.